Ţăranii din Prundeni au scos strugurii şi sticlele cu vin pe la porţi, în speranţa că şoferii vor cumpăra marfa lor. Cumpărătorii sunt din ce în ce mai puţini, iar oamenii se vaietă că au butiile pline cu vinurile nevândute din anii trecuţi.

La câţiva kilometri de Drăgăşani, în localitate Prundeni, de-a parte şi de alta a DN 64, care leagă „Oraşul viilor” de Râmnicu Vâlcea, poţi vedea la porţile localnicilor fie sticle de vin şi bidoane atârnate în copaci, fie coşuri cu struguri sau peturi cu vin din soiurile de viţă nobilă, care străjuiesc colinele din apropiere. Vânzătorii licorilor bahice sunt oameni trecuţi de 70 de ani, care îşi pierd timpul uitându-se în zare că poate, poate o opri vreo maşină şi cineva îi va cumpăra fie vreo sticlă de vin, fie câteva kilograme de struguri. Maria Ciudin, la cei 77 de ani, îşi spune of-ul: „Mă uit, dar mă uit degeaba, că văd că azi nu opreşte nimeni”, spune femeia care-şi face palma streaşină la ochi, ferindu-se astfel de soarele puternic al unei după amieze de toamnă. „Soţul mi-a murit de trei ani, noroc că mă mai ajută copilul, că eu nu mai pot lucra viile. Uite, avem şi zdrobitoare electrică la poartă, să le facem cumpărătorilor must de faţă cu ei, să vadă că strugurii sunt ca nişte purcei de frumoşi şi copţi, dar....” şi femeia lasă vorbele nerostite, supărarea citindu-i-se surdă pe faţă.

„Ţăranul e prost, domnule!”

Opresc la un alt vânzător de pe marginea drumului unde oamenii se adună... ciorchine şi fiecare îşi spune păsul. Moromeţian, Gheorghe Buzatu, la 76 de ani bătuţi pe muchie, zice: „Ţăranul e prost, domnule! Stăm pe marginea drumului, ca milogii şi nu ne ia nimeni în seamă. Noi, bătrânii ăştia care-i vedeţi aici ţinem pământul, iar drept recompensă, doar dacă cu banii agonisiţi trăim de azi pe mâine. Păi un litru de vin din viţă altoită, nobilă, se vinde cu 4 lei, iar kilogramul de struguri cu 1 le