Attila Broşovszki a mers prima dată la bazinul de înot pe când avea doar şase ani, la recomandarea medicului, care a considerat că apa din bazin îl va vindeca de conjunctivită. „Nu mi-a plăcut de nici o culoare la început”, recunoaşte Broşovszki, precizând că şi-a încercat norocul şi pe terenurile echipei de fotbal UTA, acolo unde unchiul său, marele Ladislau Broşovszky era antrenor. „Am cochetat şi cu fotbalul, dar aveam gleznele prea moi”, îşi aminteşte Attila, care a fost curtat şi de antrenori de judo şi handbal, dar până la urmă a rămas la polo.
Vicecampion naţional de seniori
Brosovszki a evoluat aproape toată cariera la Arad, cu excepţia unei scurte perioade în care a jucat sub fomă de împrumut la formaţia maghiară de ligă secundă Békéscsaba. În tot acest timp, fostul sportiv a reuşit să câştige două titluri de vicecampion la juniori, iar la seniori, o medalie de argint şi una de bronz: „Din păcate, marele meu of este că nu am reuşit să câştig niciun titlu de campion”.
Este arbitru internaţional
La aproape 30 de ani, Attila Broşovszki a părăsit lumea sportului de performanţă şi pentru că din polo nu te îmbogăţeşti a trebuit să se reorienteze din punct de vedere profesional. „La nivel profesionist în România se câştigă decent, doar dacă eşti unul dintre cei care prind echipa la o formaţie care se clasează pe podium sau dacă evoluezi într-un campionat puternic din Europa. Sunt jucători de polo în lume care câştigă şi un milion de euro, dar sunt foarte puţini. În rest după ce renunţi la viaţa sportivă trebuie imediat să te poţi apuca de altceva”, spune Broşovszki.
„Am încercat să devin antrenor, dar nu am avut loc de vulpoii bătrâni, care erau deja de o sută de ani la bazin şi ţineau de post cu dinţii”, îşi aminteşte fostul poloist, care nu a renunţat şi s-a orientat către arbitraj. A fluierat finala campionatului naţional,
