Expoziţia „Horia Damian – lucrări din Franţa“ este deschisă la Muzeul Naţional de Artă Contemporană până la 11 noiembrie. Organizată la numai o săptămână după expoziţia de la Mogoşoaia, dedicată primei perioade de creaţie a artistului, actuala selecţie permite o imagine amplă a esteticii lui Horia Damian. După plecarea definitivă în Franţa, în 1946, Horia Damian, atunci în vârstă de 24 de ani, a studiat cu André Lothe şi cu Fernand Léger, dornic să cunoască tendinţele artistice ale momentului. Lecţia cubistă răspunde unei laturi a demersului său pictural.

Arhitectul nu putea rămâne insensibil la organizarea riguroasă a compoziţiei, după principii aproape matematice, aşa cum a fost interesat şi de neoplasticismul lui Mondrian. Rămânea pasiunea lui pentru culoare, descoperită în pictura românească interbelică şi în operele fovismului. Teoria lui Léger privind culoarea locală (culoarea reală a obiectului, neinfluenţată de lumină) nu putea decât să-i convină.

între Venus şi Eva

Pornind de aici, Horia Damian îşi va crea propriul stil, independent de viziunile estetice predominante. Din 1951, când realizează prima pictură importantă a etapei pariziene, „Cer înstelat“, până astăzi, artistul a creat o serie de cicluri, motivele fiecăruia regăsindu-se de-a lungul anilor în multe opere.

Rezultate dintr-o perfectă stăpânire a meşteşugului, capabil să susţină transpunerea în vizual al căutărilor sale metafizice, lucrările lui Horia Damian captivează prin materialitatea semnului, prin ştiinţa punerii în pagină care potenţează relaţia cu privitorul, prin tehnicile mixte folosite (pictură şi obiect, sculptură şi culoare), prin monumentalitatea operelor.

Constelaţiile, Colina, Mesagerul, Colanele, Piramidele, Oraşul, Miracolul sunt teme care revin şi care mărturisesc nevoia artistului de a descoperi legătura din