Cel mai vechi film de animaţie din Arhiva Naţională de Filme a României este pelicula „Haplea“. Datează din anul 1927 şi a fost realizată de Marin Iorda, pe numele real Marin Iordache – pictor, grafician, scriitor, scenarist şi regizor. Se născuse în 1901 şi până la 18 ani fusese deja colaborator la „Revista copiilor şi a tinerimii“, unde publicase poezii, poveşti, glume, anecdote şi jocuri distractive şi unde lucrase de asemenea ca ilustrator şi grafician.
După război, este admis la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti. Continuă să profeseze gazetăria însă, colaborând cu „Adevărul literar”. Începând cu 1924, tot în “Revista copiilor şi a tinerimii”, începe să creioneze un personaj de benzi animate numit Haplea, inspirat de scenariul lui Nicolae Batzaria, un scriitor şi publicist de origine aromână.
Filmul „Haplea” a fost realizat cu ajutorul unui aparat de filmat Charles Urban & Co., cumpărat de la Aurel Petrescu, un alt pionier al animaţiei româneşti. Filmul a popularizat figura personajului Haplea, care avea să fie reutilizată ulterior în mai multe serii de benzi desenate.
Impulsionat de reuşita primei animaţii, Iorda a încercat să realizeze şi alte genuri de film. În 1928, apare scurtmetrajul “Aşa e viaţa”, o comedie la care semnează regia şi scenariul, interpretând chiar un rol alături de Jean Georgescu şi Mady Stratt. Cele două încercări ale lui Iorda de a realiza lung-metraje -„Focuri sub zăpadă“ (1941) şi”Cetatea fermecată” (1945) - au eşuat din cauza dificultăţilor financiare.
Ulterior, Iorda a lucrat ca director al unor teatre de copii din Bucureşti şi Braşov şi ca regizor artistic la Teatrul Muncitoresc C.F.R. Giuleşti. Fusese introdus în lumea teatrului de către scriitorul Victor Ion Popa, care era un prieten şi apropiat de-al său. A scris de asemenea literatură pentru copii, printre care cărţile „Oame
