Ultima ispravă nostim-dictatorială de acum trei săptămâni a preşedintelui CJ, Gheorghe Bunea Stancu, şi anume hotărârea de a interzice desfăşurarea curselor de dirt-track pe Stadionul Municipal, pledează încă o dată pentru părerea premeditat greşită pe care acesta o are despre limitele atribuţiilor sale. Nu are rost să mai enumăr motivele acelei decizii.

Sunt atât de absurde, încât e mai bine să rămână sub pecetea omisiunii. Cert este că Gheorghe Bunea Stancu, acest "gânditor-psiholog" (după cum se recomandă chiar domnia sa) rătăcind prin Metropolisul instituţional al Brăilei, "preşedinte de Consiliu Judeţean, şeful la handbal, şeful la fotbal, cel mai frumos, cel mai bun patron", aşa cum îi descrie avânturile hegemonice, cu o ironie asumată, vice-pedelistul Gheorghe Chiru, cunoaşte un singur combustibil "de clasă" demn de rezervorul său politic: impresia constantă şi voluptoasă că Brăila este cutiuţa cu jucării, puşculiţa şi S.R.L.-ul său. Deci, că-i aparţine irevocabil. Buuun.

Fiind de felul meu mai laborios, am tot stat şi m-am gândit şi i-am dat şanse. Apoi iarăşi m-am gândit şi, până la urmă, luându-mi inima în dinţi, am hotărât să scotocesc adânc cu lupa şi penseta prin dadaismul fertil al discursului său politic. Şi asta nu pentru că sunt copleşit, ba chiar emoţionat pe alocuri, de talentul năbădăios pe care îl afişează ori de câte ori vine vorba de-a o da în bară sau de-a "trânti" verdicte în chestiuni ce-l depăşesc considerabil, ci pentru a găsi măcar o vagă amprentă de discernământ politic. Însă după o muncă asiduă, sisifică, cotrobăind prin arhiva "Obiectivului", n-am descoperit altceva decât un lanţ de bâlbe, bolboroseli, perle schilodite gramatical şi acuzaţii. Toate acestea întărite şi de acuta lipsă de profesionalism, necunoaşterea şi incapacitatea de a face distincţia dintre o lege organică şi o ordonanţă de guvern. Nicio şansă