In acest moment toti ochii sunt atintiti pe Palatul Cotroceni. Cele doua partide complet blocate in propriile transee nu au cum sa mai iasa din clenci. Intr-un discurs aproape patetic, Dan Nica insusi l-a rugat pe presedinte sa ia o decizie. Pana si liberalii au facut acelasi lucru.
Este exact ceea ce voia presedintele. Sala a amutit, iar dupa o asteptare bine dozata este asteptat verdictul. Poporul il respecta pe cei care-si asuma responsabilitatile si ia deciziile.
Ce va face Traian Basescu? Probabil ca nu avem mult de asteptat inainte de a afla, dar presedintele, dupa cum chiar domnia sa spunea, nu s-a grabit. De ce ar fi facut-o?
Asteptarea da clasei politice ocazia unui spectacol care foloseste mai mult decat orice argument in favoarea referendumului. Da electoratului si presei posibilitatea sa se intrebe tot mai insistent de ce e atat de important Dan Nica, iar itele tot mai groase si mizerabile care duc la Marian Vanghelie sunt devastatoare pentru pretentiile de onorabilitate a ofuscarii social democratilor.
Asteptarea ii da lui Mircea Geoana posibilitatea sa gafeze monumental vorbind despre cota lui de guvernare. Le da liderilor social democrati posibilitatea unor manifestari de nervozitate care sa contrasteze evident cu calmul lui. Cine-i disperat?
Si, nu in ultimul rand, a dat posibilitatea acestui guvern muribund sa dea o ordonanta care sa ieftineasca substantial referendumul din ziua alegerilor si da termen de 20 de zile Parlamentului pentru a da aviz negativ sau pozitiv initiativei presedintelui de organizare a referendumului.
Asteptarea ii da posibilitatea lui Taian Basescu sa-i mai fiarba pe baronii din propriul partid si sa se distanteze de PD-L, pentru accentuarea imaginii de independent.
In plus, chibzuinta si rabdarea, exercitiul de responsabilitate, dau bine la pop
