Îţi trebuie un pietroi sau o rangă. Ridici fierul şi dai. O dată, de două ori, cu sete, fără să te gândeşti. Te simţi puternic în faţa animalului care se chirceşte năucit de durere la picioarele tale. Tu eşti zeul, cu drept de viaţă şi de moarte. El e doar un biet câine.

În boxa plină de apă, de fecale şi urină, ghemuit într-un colţ, nu mai scoate nici un sunet. Ochii îi atârnă din orbite şi sângele încă îi picură din cele două cavităţi. Paznicul Adăpostului Canin de la Făcăi spune că o maşină l-a adus cu câteva ore înainte şi l-a aruncat în poartă. Aurelia Loacă, vicepreşedinta Asociaţiei „Viaţa Animalelor“, are altă părere: „S-a întâmplat pe 22 septembrie. Am ajuns la Făcăi după ora 11.00. Am intrat în hală şi am zărit-o, singură, într-o boxă. Era chircită într-un colţ, nu scotea un sunet, cu globii oculari plini de sânge, atârnându-i. Se vedea că fusese udată cu furtunul“. Căţeluşa neagră, cu pete albe, a rămas fără ochi. În locul lor sunt acum două dungi cusute cu aţă albastră.

Lăsată fără vedere

Pe masa din cabinetul medicilor veterinari Aurelian şi Petrişor Ştefan stă întinsă ca un copil neputincios, care aşteaptă să fie mângâiat. Din când în când, atunci când se deschide uşa sau o voce străină se aude în încăpere, ciuleşte urechile şi devine atentă. Apoi îşi împinge botul spre locul din care simte că vine căldura mâinii care se plimbă încet pe capul ei. E sub tratament de mai bine de o săptămână. Se lasă cuminte pe mâinile medicilor şi a asistentelor care au salvat-o cu câteva zile în urmă. „N-a fost deloc agresivă, nici acum, nici când au adus-o, deşi mă aşteptam ca la trauma pe care a suferit-o să reacţioneze altfel“, spune medicul veterinar Aurelian Ştefan. Locurile în care fuseseră globii oculari i-au fost cusuţi, însă căţeluşa găsită fără vedere în adăpost mai are de luptat: „Teama mea este că are jigodie. Un virus care s