Săptămâna trecută, duminică, spitalul de copii Victor Gomoiu din Bucureşti, camera de gardă. Alexandra, 3 ani, după zece reprize de vărsături, adusă de părinţi. Consultaţie.
Doamna doctor către asistentă: ‘Injecţie, Emeset’. Asistenta: ‘Nu mai e’. Doamna doctor scrie reţeta. O pune pe masă sub o bancnotă de 50 de lei: ‘Trebuie să mergeţi şi să cumpăraţi de la farmacie’. ‘Şi banii pentru ce sunt?’ ‘Să luaţi mai mult, ne trebuie şi nouă aici’.
Plec nedumerit, cumpăr. 22 de lei. Mă întorc cu restul şi cu o cutie de cinci fiole: ‘Ar trebui să plătesc măcar fiola mea’. ‘Nu!’.
Asistenta face injecţia, în camera din spate. Explică resemnată: ‘Când nu sunt medicamente, le cumpără doamna doctor’. Numele doamnei doctor îl ştiu doar de pe parafă: Daniela Patrichi Popeia.
Săptămâna trecută, duminică, spitalul de copii Victor Gomoiu din Bucureşti, camera de gardă. Alexandra, 3 ani, după zece reprize de vărsături, adusă de părinţi. Consultaţie.
Doamna doctor către asistentă: ‘Injecţie, Emeset’. Asistenta: ‘Nu mai e’. Doamna doctor scrie reţeta. O pune pe masă sub o bancnotă de 50 de lei: ‘Trebuie să mergeţi şi să cumpăraţi de la farmacie’. ‘Şi banii pentru ce sunt?’ ‘Să luaţi mai mult, ne trebuie şi nouă aici’.
Plec nedumerit, cumpăr. 22 de lei. Mă întorc cu restul şi cu o cutie de cinci fiole: ‘Ar trebui să plătesc măcar fiola mea’. ‘Nu!’.
Asistenta face injecţia, în camera din spate. Explică resemnată: ‘Când nu sunt medicamente, le cumpără doamna doctor’. Numele doamnei doctor îl ştiu doar de pe parafă: Daniela Patrichi Popeia.