Din inima albă a obloanelor metalice, vegheate de coloanele subţiri de vilă romană, din plenitudinea unui roz elegant şi nostalgic, în ciudata, dar adecvata simbioză cu verdele acoperişului, ferestrele arcuite privesc către Plaza de Mayo. Casa Rosada îşi înalţă eleganţa simplă în estul acestui scuar, martorul istoriei de peste 400 de ani a oraşului, şi aminteşte că numele său, în traducere Casa Roz, se referă la o realitate surprinzătoare – la sfîrşitul secolului al XIX-lea, atunci cînd începea construcţia, culorile reprezentative ale principalelor partide rivale erau roşu şi alb. Preşedintele epocii decidea ca rozul, amestecul celor două culori, să îmbrace Casa Rosada, sediul Guvernului. Era expresia unei unităţi naţionale, într-un stat mereu frămîntat de pasiuni politice latino-americane, cu intensităţi italiene. Acest edificiu-emblemă, pe care europeanul, supus miturilor fireşti, îl asociază cu imaginea Evei Perón, în timpul celebrului său discurs, este şi astăzi scena întîlnirilor de Cabinet şi ale preşedintei statului, dar şi locul unui muzeu care adună obiecte personale şi însemne de autoritate ale tuturor preşedinţilor argentinieni. Cruţată, în ultimele două decenii, de violenţa extremă tipică Americii Latine, politica locală are savoarea unui spectacol de divertisment, umbrele ameninţătoare ale corupţiei, dinamica unui montagne russe şi tensiunea confruntărilor neaşteptate. Personajele care o populează străbat o vastă gamă socială şi, în acord cu pornirile socialiste, parte din moştenirea continentului, îşi proiectează dramatic imaginea în mijlocul poporului, definit de o disperată dependenţă de figura politică. Vindecată de suferinţa majorei crize economice declanşate în 2001, dar cu trauma sa imposibil de şters, Argentina a rămas în istorie ca singurul stat care a cunoscut cinci preşedinţi în zece zile. Evenimentele s-au derulat pe fondul haosului pr