Cancerul e boala care invadează trupul şi face sufletul ţăndări. „Diagnosticul de cancer e o răscruce“, spune Luminiţa Lupaşcu, o femeie care a învins în lupta cu această boală. Are 41 de ani, doi copii frumoşi şi un soţ care o iubeşte. Zâmbeşte, luptă şi îşi trăieşte viaţa din plin, pentru că ştie mai bine decât oricine cum e să ajungi la marginea prăpastiei.

Avea cancer, dar medicii au tratat-o pentru o problemă endocrină

Acum trei ani, a aflat că are cancer, după ce, timp de mai bine de şase luni, medicii din Constanţa i-au spus că are doar o problemă endocrină. Mai mult de-atât, i-au dat şi tratament pentru asta.

„Era în toamna lui 2005. Copilul meu cel mare avea opt ani, iar cel mic – opt luni. Am identificat un nodul la sân, aşa că am mers să-mi fac investigaţii suplimentare. Am făcut ecografie, mamografie, dar medicii m-au asigurat că-i doar din cauza alăptatului. Când nu mai alăptam, mi-au spus că am o problemă endocrină. Am luat şi tratament pentru asta“, povesteşte Luminiţa Lupaşcu.

Pentru că simţea că e ceva în neregulă, a mers la Spitalul Fundeni, din Bucureşti. Acolo a aflat crunta veste – avea cancer. Era în 2006. „Am fost blocată. Nu mi-a venit să cred. Mi-am sunat soţul şi i-am spus urlând cumplita veste. Prima oară, n-a ştiut ce să-mi spună. Apoi, şi-a revenit şi mi-a zis că trecem noi şi peste asta, fiindcă Dumnezeu va avea grijă“, povesteşte Luminiţa.

Apoi, a început şedinţele de chimioterapie. „Parcă eram într-un film de groază. Îmi aduc aminte că toţi oamenii de pe holurile spitalului mi se păreau doar umbre. Când a început să-mi cadă părul smocuri, am decis să merg la frizerie, ca să mă tund cheală. Şi acum îmi amintesc reacţia frizeriţei. Au fost momente groaznice, mai ales când le spuneam prietenilor că am cancer. Reacţia lor de izbea ca un bumerang de sufletul meu. Citeam pe