Nu pentru că e un meci de Liga Campionilor disputat târziu în noapte, la sfârşitul căruia tramvaiul cu care trebuie să te întorci acasă e tras la depou. Motivele ţin de tot ce s-a întâmplat în ultimii ani. Nici când joacă Steaua nu e afluenţă de public, nici măcar atunci când naţionala lui Chivu evoluează acasă, dovadă reprezentaţia cu Austria. Interesul este redus.
Totuşi, de ce? Pentru că patronii, conducătorii - oamenii de fotbal cum le place să li se spună -, au infestat sportul-rege şi acum nu înţeleg ce se întâmplă. În ce ţară din lume patronul unui club, Gigi Becali, ameninţă că pune câinii pe fani? L-aţi vedea pe Florentino Perez să facă asta pentru că suporterii madrileni sunt nervoşi pe rezultatele echipei? Sau cum un jucător de echipa naţională e făcut golan pentru că ar fi simulat, asta nu putem dovedi, un penalty?
Aşa cum a procedat patronul de pe Bega, aşa-zisul domn Iancu, cu Ciprian Marica. Dacă Marica e golan, Maradona care a dat un gol cu mâna, ce e? Asasin, Jack Spintecătorul sau Rîmaru? De ce aş veni ca suporter al Unirii la meci, când ştiu că actualul manager al ialomiţenilor i-a dat un pumn unui fan pentru că avea altă părere decât a oficialului respectiv? L-aţi vedea pe Galiani de la AC Milan, echipă care nu mai are strălucirea de altădată, procedând identic?
Prea multe întrebări, prea puţine idei de-a duce lumea la stadion. Iar dacă te hotărăşti să uiţi toate mizeriile astea şi, curajos, îţi iei soţia şi copilul de mână să mergi la un meci vezi bannere mizerabile de genul celui de la Steaua-Ujpest. Şi atunci, ce mai contează cei 20 de lei (adică mai puţin de cinci euro) pe care-i dai pe bilet? Mai bine mergi la mall seara, la un film. Acolo nu auzi de Gigi Becali, nu te latră câinii, iar cascadorii pot simula faze fără să fie făcuţi golani.
