După ce i-a lovit soarta, semenii îi chinuie în continuare ridicându-le rampe de acces ori prea abrupte, ori prea înguste, sau uitând pur şi simplu să le amenajeze. Să nu poţi circula niciodată cu mijloacele de transport în comun, să fii nevoit să rogi trecătorii să te ajute la traversarea străzii ori de vecini ca să poţi intra în propria casă, acestea sunt doar câteva dintre problemele pietrenilor cu handicap locomotor.

Dintr-un om energic şi cu putere de muncă, Tiberiu Dumitrescu (26 de ani) s-a văzut nevoit, în urmă cu doi ani, să ia viaţa de la capăt. Acum depinde de un scaun cu rotile şi vede lumea cu totul altfel. „Am lucrat pe şantier în Italia. La 24 de ani am suferit un accident şi am fost trimis acasă. De atunci trăiesc în scaunul cu rotile. La noi în oraş este mai bine ca în altele, dar nu este perfect. Locuiesc la etajul IX şi am noroc că urc cu liftul", povesteşte Tiberiu. Din nefericire, nu poate urca singur cele trei trepte de la intrarea în scară, aşa că se vede nevoit să ceară ajutorul vecinilor. Mai rău este atunci când liftul nu funcţionează. „Mă rog să fie cineva care să mă poată duce în spate", mai spune tânărul. Asemeni lui sunt câteva sute de nemţeni. Se confruntă zilnic cu traversatul străzii, cu accesul în instituţiile publice şi chiar în propria casă. „Mai este de lucrat la trotuare şi la rampele de acces în instituţii. Unele sunt chiar rampe de lansare. La bloc au fost oameni care s-au autogospodărit şi şi-au amenajat singuri astfel de rampe", a declarat Daniela Coman, preşedintele Asociaţiei de Sprijin a Persoanelor cu Nevoi Speciale „Luceafărul". Dar mulţi nu au încă acces la întrerupătoare sau la grupul sanitar. Accesul este „interzis" şi în locurile de joacă, unde nu există accesibilizări pentru copii, deşi acestea sunt utile oricui.

Autobuzele, interzise oamenilor din cărucioare

Deşi toţi recunosc că situaţia din Piatra