Am obosit ascultand zumzaiala pe tema „blogger sau jurnalist”. Apoi, de stupizenia jurnalist online versus jurnalist offline.

La „n” conferinte, dezbateri, sezatori care “analizeaza” banalitatea asta se invart aceiasi oameni, care agita aceleasi idei. Putine si fixe.

Cand o aud p-aia cu „eh, voi, jurnalistii…” spusa de cate un blogger sau „ma rog, voi, bloggerii...” din gura unui jurnalist, ma ia cu ameteala.

Alta, si mai „mijto”, e discutia de genul „Cum? Proiecte online, facute de oameni offline?! Blasfemie” Esec garantat!”. Care „oameni offline”? Faptul ca ai lucrat la viata ta si in altceva decat Internet te transforma in „om offline”?

Adevarul ca suna a ceva nasol asta cu „om offline”. Parca ar fi o specie inferioara!

N-o sa scot din tolba cu sabloane povesti prafuite de genul „E-he! Cand faceam eu site-uri de ziare si search pe Altavista voi erati la gradinita”, pentru ca mi se pare un non-argument.

Am sa spun insa o banalitate care, adesea, e uitata. Mai ales de aceasta specie aleasa si rara, care se cheama „oameni de online”.

Nu exista nici bloggeri, nici jurnalisti, nici onlineri, nici offlineri. Exista oameni. Care, daca au ceva interesant de spus, spun. Si scriu.

Un jurnalist bun poate fi un blogger la fel de bun. Sau chiar mai bun. Si vice-versa. Un blogger poate sa dea clasa unui gazetar sau realizator tv. Deci, nicio diferenta, fundamental vorbind.

Un blogger, daca vrea, se poate considera un jurnalist freelancer, care detine propriul ziar online. Intr-o zi, daca o sa aiba chef, poate sa se si angajeze la un ziar sau la o televiziune. Sau sa cumpere un site de continut.

Un jurnalist angajat se poate face, cand are chef, blogger sau sa traiasca in stil de blogger, din propriul site (lucru care se intampla, deja, in cateva cazuri).

Ce te faci cand un medic are un blog de succes? Nu mai e me