Generalul Nicolae Plesita a murit linistit, fara remuscari, fara mustrari de constiinta, fiind convins ca a omorat mereu pe cine trebuia. Serviciul Roman de Informatii a avut grija de el pana in ultima clipa a existentei sale: sa fie bine ingrijit la spital, sa aiba tot ce-i trebuie, sa nu vina oricine la inmormantarea sa, in vreme ce Serviciul de Informatii Externe l-a protejat pana la capat, tinand secrete toate datele istorice pe care le avea despre el. Nicolae Plesita a murit linistit, fiind convins ca a ucis pentru tara sa, ca a fost un erou care si-a facut datoria si ca aceia pe care-i vana erau dusmanii tarii, tradatorii, cei care defaimau visul de aur al comunismului. Generalul Nicolae Plesita, un om cinic, rudimentar, necultivat, a fost avansat in 1981 ca sef al spionajului autohton si aproape imediat a reusit sa duca la bun sfarsit tratativele cu vestitul terorist Carlos sacalul pentru a indeplini un ordin mai vechi de-al lui Nicolae Ceausescu: eliminarea redactorilor romani de la Europa Libera. Carlos nu era in cea mai mare forma, dar nici pretentiile lui Plesita nu erau exagerate: cativa ziaristi, multi dintre ei obositi si speriati deja de hartuiala Securitatii. Serviciile secrete din Romania nu au vrut sa scoata insa la lumina dovezile ce l-ar fi putut incrimina pe Nicolae Plesita pentru crimele care au fost facute la ordinele sale si nici pentru combinatiile cu teroristul Carlos. Plesita a fost ajutat sa se fofileze mereu, nu doar in primii ani dupa caderea comunismului, ci si acum, fiindca abia anul acesta a fost dat verdictul de neincepere a urmaririi penale, desi fostul general a recunoscut cu mandrie atunci cand a fost intrebat ce facea cu dusmanii poporului: "I-am ucis, bineinteles. Asta faceam noi".

In noaptea de 21 februarie 1981, in cladirea postului de radio Europa Libera din München a explodat o bomba pusa de Carlos sacalul, comand