Cand apartineam institutiei (ca activ la Interne) credeam ca bancurile si glumele cu prosti care aveau personaje (negative) politisti (ma rog, militieni!) sunt rautati ale insilor (majoritar) certati cu legea si (desigur) cu aparatorii ei.
Acum, cand apartin institutiei (ca extern al Internelor!) cred ca acele "rautati" ca si cele (apdatate!) de azi nu-s rautati, ci crude realitati.
Am crezut (prejudecata, deh!) ca schimbandu-se garnitura compromisilor, aservitilor, ceausistilor cu tineri fara trecut patat, "emanati" ai democratiei si demilitarizati ai globalizarii, vom asista la un altceva euro-atlantic, dezirabil si compatibil. Am crezut, fiindca desele contacte (aproape toate) avute cu posesorii noii uniforme au fost tot atatea dezamagiri. Despre cateva am mai consemnat (in zadar), dar ultimul este de toata nostimada! De ce? La cateva zeci de zile dupa ce, in calitate de… petent, n-am primit niciun semn de la Politia Capitalei, am mers la sectia mea (sapte!) unde am aflat, din gura unui subofiter "constatator", ceea ce stiam (ca nu e nimic de facut cu brunetii manelisti si agresivi, fiindca sunt aparati de U.E. si... drepturile omului?!) dar si ca eu sunt mai vinovat fiindca le-am... spart balconul vecinilor de deasupra (pe care i-am reclamat ca ma injura, ma inunda, ma deranjeaza cu decibeli nocturni etc.), fiindcaa piranda proprietareasa asa a declarat, iar politistul "parat" (apropo de limba romana si abc-ul profesiei!) a inteles, ca eu as fi escaladat abuziv acel balcon. Nici macar n-a priceput ca i s-a spus ca am spart, adica am crapat plafonul, dornic sa-mi ploua in apartament ca apoi sa-i pot reclama pe tiganii de deasupra!).
Dar sa nu mai pierdem timpul. Vazand, a cata oara, ce schimb preluat stafeta de la hulitii militieni am plecat sa ma calmez.
Eram in fata blocului sa-mi supraveghez masina agresata de aceiasi bruneti, majoritari ai
