Presedintele Basescu convoaca un referendum suprapus peste alegerile la care participa, creindu-si astfel un avantaj electoral. Anii trecuti, partidele care ii sunt adversare au incercat repetat sa limiteze prin lege posibilitatea presedintelui de a convoca referendum. La referendumul din 2007, guvernul adversarilor politici a sabotat referendumul, intre altele obligand alegatorii sa se mute dintr-o sectie in alta ca sa voteze, scrie Doc pe blogul sau.

De data asta, adversarii presedintelui, se pare, au mers pe alta cale: de vreme ce presedintele trebuie sa consulte parlamentul inainte sa convoace referendumul, un boicot in parlament ar fi insemnat si o blocare a referendumului. Raspunsul guvernului, condus de data aceasta de parteneri politici ai presedintelui, a fost sa adopte o Ordonanta de Urgenta, prin care un astfel de boicot devine inutil: conform noii legi a referendumului, la 20 de zile dupa ce a cerut parlamentului sa ii ofere avizul consultativ, fie ca l-a primit fie ca nu, presedintele poate sa emita decretul pentru referendum…

Pe scurt, un sir de atacuri si riposte. Daca privim strict la chestiunea luptei partizane, e greu de judecat acest sir de mutari: avem 2 tabere, fiecare incearca sa-si creeze asa cum poate un avantaj electoral. De ce ar fi unii mai buni decat altii? E natural ca adversarii politici sa se lupte intre ei, competitia aceasta e chiar esentiala pentru un sistem democratic; cu adevarat grav ar fi daca ar incepe sa se inteleaga intre ei – ar fi sanse mari ca intelegerea sa fie impotriva noastra, a publicului. si atunci, tot episodul de mai sus e in regula? Nu, nu este.

Nu este pentru ca dincolo de lupta partizana exista legi (si cutume) care creeaza institutii, iar aceste institutii trebuie respectate. Referendumul consultativ este o astfel de institutie, pe care Constitutia o reglementeaza ca prerogativa