Născut în 1924, la Craiova, Cicerone Ioniţoiu este astăzi unanim apreciat drept unul dintre cei mai importanţi supravieţuitori şi martori ai Gulagului românesc. Contribuţia sa la documentarea şi înţelegerea istoriei recente româneşti este, în acest sens, impresionantă: dicţionarul în zece volume, ajuns la litera S, Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, închişi şi cele trei volume sugestiv intitulate Morminte fără cruce sînt doar cîteva dintre lucrările semnate de Cicerone Ioniţoiu – lucrări care pot fi interpretate retrospectiv drept un conştiincios proces de mise en scène a ceea li se pregătea probabil de mult celor interesaţi de destinul postbelic al României şi al regiunii – acest captivant şi emoţionant exerciţiu de ego-histoire, care este volumul prim al Memoriilor. Într-adevăr, abia ajuns la respectabila vîrstă de 85 de ani, Cicerone Ioniţoiu pare să fi găsit răgazul şi temperatura necesară transcrierii propriei drame, reflectată pînă acum în drama celor pe care i-a (re)amintit deopotrivă cu pasiune şi obiectivitate. La rigoare însă, Din ţara sîrmelor ghimpate nu este atît o carte de memorii ori un manual de istorie recentă, cît un admirabil şi exemplar demers de (re)cunoaştere a acelei generaţii care, aşa cum declară însuşi autorul, „n-a avut tinereţe“ şi care alesese, după 1944, „drumul Golgotei“: „Am făcut parte dintr-o generaţie frămîntată ce spera ca viaţa să-şi urmeze cursul într-o atmosferă de înţelegere, în care problemele să se rezolve la lumina zilei, cu prevalenţa binelui asupra răului, într-un cadru în care adevărul şi dreptatea să fie scopul vieţii pămînteşti“. Este greu de cuantificat, dacă nu imposibil, suferinţa acelei generaţii, iar asta cu atît mai mult cu cît, după 20 de ani de la Revoluţia din 1989, societăţii româneşti îi este încă greu să se obişnuiască cu „aerul tare al normalităţii“, spre a folosi cuvint