Să citeşti o carte şi să-ţi vină cheful să mergi la Calafat – iată o performanţă scriitoricească serioasă, care îmi aminteşte de întîmplări borgesiene din alte timpuri. Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită şi tot de el povestită (titlu copilăresc, cu sonorităţi marqueziene) reuşeşte să recreeze o luminoasă şi colorată lume a copilăriei, cu personaje pitoreşti, cu locuri memorabile (misterioase cazemate, la tunuri, străzi adormite din oraş, dealuri tomnatice de lîngă Calafat), cu un limbaj al său, fragmentar, dar uneori atît de parfumat! Acest soi aparte, amestecat, de memorii-jurnal-roman autobiografic (fără un pact autobiografic clar enunţat, altfel decît în titlul la persoana a III-a) reuşeşte să recompună, din fragmente minuscule, ca într-un mozaic bizantin, o lume la fel de măruntă, dar recognoscibilă, cel puţin pentru copiii crescuţi în comunism, dar, cred, nu numai pentru ei. Gabriel CHIFU Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită şi tot de el povestită Editura Ramuri, Craiova, 2009, 160 p. Reuşita acestei scriituri diaristico-autobiografice rezidă în sinceritatea ei, aproape neliterară în sensul bun al cuvîntului. Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de gabriel chifu... este, pînă la urmă, un tur de forţă al memoriei autorului-narator, în încercarea de a scoate la lumină lumea pierdută a memoriei şi, prin aceasta, de a se scoate pe sine, cel adevărat, la lumina propriei conştiinţe. Un efort confesional şi de autocunoaştere, care îmi aminteşte de Rousseau, dar nu de acela, atît de retoric-fals pe alocuri, din Confesiuni, ci de Rousseau din Reveriile unui hoinar singuratic, de naratorul care se lasă furat de plimbările sale, de curgerea apei, a luminii… Gabriel Chifu pescuieşte, din această lume scufundată a memoriei, aşa cum singur scrie, cîteva „fleacuri“ de mare preţ pentru copilul de atunci, d