Când se vorbeşte de munca forţată în comunism lumea se gândeşte de obicei la coloniile penitenciare din anii '50 sau la binecunoscutul Canal. În aceste locuri, mii de deţinuţi politici au săpat hectare întregi de pământ sau au tăiat stuf pentru a alimenta noile combinate de celuloză, simbol ale industrializării rapide în epocă. Puţini se gândesc însă la milioanele de oameni care, în fiecare toamnă, erau scoşi obligatoriu pe câmpuri pentru a culege roadele agriculturii socialiste.
UN FENOMEN ACTUAL
Munca forţată nu este, aşa cum pare la prima vedere, o relicvă a societăţilor sclavagiste de acum mii de ani. De fapt, ea este practicată de fiecare stat din ziua de astăzi, deşi modul în care aceasta este organizată este ceva mai subtil decât în trecut. Stagiul militar obligatoriu, de exemplu, existent până acum câţiva ani în România, era o formă de muncă forţată. Prin acesta, oamenii erau obligaţi să lucreze un an de zile pentru stat, doar pentru masă, un acoperiş deasupra capului şi o sumă infimă de bani (solda) ca plată.
Taxele sunt astăzi forma cea mai răspândită a acestui fenomen, pentru că practic fiecare individ este obligat să plătească statului o parte din banii pe care îi câştigă, deci implicit să lucreze o parte din timpul său pentru el. Cu toate acestea, formele moderne de muncă forţată se deosebesc radical de cele clasice prin faptul că individul este, în ultimă instanţă, cel care decide ce şi când lucrează. Astfel, cineva va munci pentru stat în domeniul în care s-a specializat, sporind astfel productivitatea generală a muncii prestate. Chiar şi în privinţa stagiului militar, multe state oferă tinerilor posibilitatea de a alege - fie să servească în armata propriu-zisă, fie să presteze pentru aceeaşi perioadă de timp muncă neplătită, în folosul comunităţii.
"O OBLIGAŢIE EXTREM DE STRESANTĂ" @N_
