- Cultural - nr. 389 / 1 Octombrie, 2009 Poate fi aceasta scriere monografica, Ulita spre cer, Editura "Cezara Codruta Marica", avandu-i ca autori pe preotul drd. Silviu Negrutiu, lectorul universitar Silvia Negrutiu, doctorandul in interpretare muzicala-pian la Academia de Muzica din Dublin, Silvan Negrutiu si studenta Silvana Negrutiu, liturghia de dupa liturghie? Suntem inclinati sa numim astfel cartea, intrucat paginile ei par a fi semne ale crucii repetate in fata tuturor caselor satului, dupa ce au fost facute in evlavie bisericeasca. Credinta locului in om, viata si Dumnezeu devine temeiul autorilor de a portretiza satul, cu discreta perpetuare a valorilor lui spirituale. Autorii, reintalnindu-se cu leaganul natal, realizeaza un colaj afectiv, imbina toate nuantele de identitate ale satului Serbeni, parcurgand, in acelasi timp, un flux al restituirilor cu obiectivitatea cercetatorului. Este evidenta grija autorilor in a exprima respectul fata de subiect, fata de adancimile lui. Este o carte temeinica, bogata in argumente, invocand valorile traditionale si nevoia mentinerii acestora in campuri de actualitate, dar, in acelasi timp, e cartea cu gust de paine si sare, dezvaluind parabola colindatorului ce vesteste marea bucurie; satul s-a nascut, si-a constientizat pamantul si cerul, si-a nascut oamenii, a intregit praguri de viata si a hotarat legi, a inceput sa aiba o poveste, un trecut si chemari pentru o zi de maine, configuratii ce nu pot fi regandite fara fiorul sfinteniei. Traditia - consemna Mihail Sadoveanu - are predispozitiile sale, imprevizibile si tainice. Ea se revarsa spre noi chiar si dupa ce am parasit vatra satului. Ne cheama si ne stapaneste. Intr-o ideatica limpede, atragatoare, autorii cartii detaliaza felul in care fiinta zamislita in zaristea satului Serbeni e continuu stapanita de metamorfozele traditiei. Motivul trecerii ce uneste cele 4