Întrebare: E cineva atât de prost încât să-şi imagineze că demiterea lui Nica s-a făcut fără ca Emil Boc să-l fi sunat măcar pe Traian Băsescu?

Sau: E cineva atât de naiv încât să creadă că Emil Boc, omul pe care Traian Băsescu l-a făcut premierul României, ar fi îndrăznit – acest om, zic – să provoace o asemenea turbulenţă, fără ca inventatorul său, Traian Băsescu, să ştie?

Şi dacă a ştiut, e cineva atât de încet la minte încât să creadă că Emil Boc ar fi avut curajul nebun de a nu fi de acord cu Traian Băsescu şi de a modifica guvernul de capul lui, ÎMPOTRIVA VOINŢEI lui Traian Băsescu?

Răspunsul va rămâne consemnat în manualul de inteligenţă românească sub numele de Axioma Prostiei Limitate (APL), care zice, scurt: “Nu, nimeni nu-i atât de prost”.

Asta înseamnă că Traian Băsescu a ştiut. Ştiind, înseamnă că, potrivit APL, a fost de acord. Dacă a fost de acord ca Nica să fie demis, înseamnă că trebuia să-i semneze revocarea. Dar el – surpriză! – nu a semnat-o în timp real. Dimpotrivă, a ieşit la televizor şi a zis că PSD şi PDL ar face bine să ia un lighean cu apă rece şi să-şi bage picioarele, deocamdată, în el. S-a declarat nemulţumit de cele două partide, s-a distanţat de gălăgia şi deranjul provocate şi a servit poporului un nechezol la botul calului, adică o propunere cu înlocuitori. În locul măturat şi aerisit pentru Blaga să vină, cică, un independent sau un om din Opoziţie.

Asta înseamnă, scuzaţi traducerea, “Mă piş nu numai pe PSD, dar mai ales pe PDL”. Din toată povestea asta cu jetul verbal, Blaga iese ridicol şi umilit, Boc uşor idiot şi servil, iar partidul, în ansamblul lui slugarnic, o adunătură de uneltitori care trebuie adusă la ordine de tătucul ei. Pozele cu PDL-partidul-cârpă nu sunt noi, există deja un album gros în debara, lângă pantofii preşedintelui. Dar de data asta câştigul tehnic pe termen lung nu mai există,