Actuala criză economică a readus în vârful agendei comunitare Strategia Lisabona. Tema a fost dezbătută şi la Bucureşti, la iniţiativa Departamentului pentru Afaceri Europene, în cadrul unei reuniuni la finalul căreia concluzia a căzut ca o cortină. Sursa: Agerpres

Printre columnele baroce ale Palatului Wallenstein, ceasurile scuturau nervos minutele calde, de primăvară târzie, ale capitalei Cehiei. Deasupra, învăluit de lumină şi mister, Castelul Praga privea cu invidie. Costumele impecabile ale birocraţiei comunitare erau pregătite. Era 22 aprilie 2009, criza economică îşi developase deja dimensiunea funestă, iar Bruxelles-ul se întâlnea, sub auspiciile fostei preşedinţii cehe, pentru a rescrie, cu litere de tipar, sloganul anti-recesiune. După trei ore de discuţii, oficialii comunitari au ieşit din sală cu o sintagmă cât o speranţă: Strategia Lisabona post-2010.

Mergem puţin în spate, în vremea în care optimismul fervent al capitalismului necontrolat nu dădea încă semne de oboseală. Era martie 2000, iar în capitala Portugaliei responsabilii politici europeni se puneau de acord asupra unui proiect descris la vremea respectivă ca fiind “cea mai importantă provocare comunitară din următorii ani”. I s-a spus, simplu, “Agenda Lisabona”, iar scopul său a aprins imaginaţiile de la Bruxelles: Uniunea Europeană trebuia transformată în cea mai competitivă economie mondială - economia care se gândeşte pe sine prin intermediul celor care o gândesc.

Planurile care (nu) ne scot din criză

Cuvintele acestea s-au mai aşezat în paginile EVZ: actuala criză economică a readus în vârful agendei comunitare chestiunea Lisabona. Nu e loc de nuanţe, capitalismul european trebuie să se reinventeze. Pieţele financiare au nevoie de o cu totul altă structură. Administraţiile publice necesită expertiza unui nou corp de funcţionari eliberaţi de t