Grea misia criticii, faţă cu noul film al lui Cristian Mungiu! Iată, am şi comis o imprudenţă, prin formularea dinainte, contrazisă de litera genericului şi de textele publicitare. Prin ele, autorul filmului ne pune la încercare perspicacitatea, împiedicîndu-ne să ne dăm seama că Amintiri din Epoca de aur, 1. Tovarăşi, frumoasă e viaţa! este un film de autor. Cărţile de vizită protocolare vor să ne facă să credem că avem de-a face cu un „film episodic şi colectiv“, pentru care Cristian Mungiu ar fi scris doar „scenariile“ (episoadelor), fiind în subsidiar coproducător (împreună cu primul dintre semnatarii imaginii, Oleg Mutu) şi realizator al vreunuia/unora din cele şase episoade ale celor două serii, fără a se preciza al căruia/cărora. La fel se evită şi ni se refuză, în publicitatea scrisă şi la conferinţele de presă, repartizarea nominală a celor patru „colegi de generaţie“ (şi de clasă, pare-se), ca regizori ai cutărui sau cutărui episod din această primă parte sau din următoarea (care va fi lansată în premieră luna viitoare). Mă întreb cum se vor descurca, după cronicari, filmografii, în dicţionare, cu această listă: Ioana Uricaru (pusă politicos în frunte, după care se respectă ordinea alfabetică), Hanno Höfer, Răzvan Mărculescu, Constantin Popescu. Şi acesta e numai începutul dificultăţilor. Greul abia urmează: a recepta anvergura provocării pe care o reprezintă convertirea/travestirea momentană spectaculoasă a filmului de autor (prin care Noul Cinema Românesc s-a impus ca brand inedit în context european) în film de gen, recte într-un serial de comedie. În speţă, riscanta operaţie cvasi-experimentală de valorificare a virtualităţilor comerciale ale „filmului de artă“! Or, aici intervine lezarea simţului comun al cronicarului tipic de premieră (ca să nu spun a fixaţiilor şi aprehensiunilor noastre, care i-au făcut pe unii să se limiteze la vizionarea, î