Champions League are puterea de a schimba oameni, chiar şi români. Metehne şi obişnuinţe sunt lăsate acasă, gesturile sunt studiate, scuipatul înghiţit, înjurăturile mormăite.
Vin la poză, în grupele Ligii, antrenori care traversează o întreagă Europă cu un umeraş pe care şi-au aşezat costumul de gală cu care se afişează în faţa milioanelor de privitori. Mentalitatea şi atmosfera din Liga Campionilor nu-ţi permit să stai pe bancă în trening, la meciul echipei tale.
Deşi toţi sunt în costum, există elemente care îi diferenţiază. Englezii au obligatoriu şi cravată, iar pe Arsene Wenger pare că-l strânge haina, întotdeauna stă descheiat. Experienţa unui Alex Ferguson sau Rafa Benitez, care au câştigat deja trofeul, se traduce printr-o nemărginită sobrietate. Tehnicienii din Italia sunt mai temperamentali şi, dacă sunt nativi din Peninsulă, îşi lasă cravata acasă, ba chiar îşi descheie ultimul nasture la cămaşă. Nu este nimic altceva decât una festa în care totul trebuie luat ca atare, mai ales când ai la îndemână milioanele UEFA.
O surpriză plăcută şi previzibilă, pe care o aşteptăm totuşi permanentizată în campionat, ne-a făcut şi Dan Petrescu, la meciurile Unirii. Bursucul a renunţat la treningul său albastru cu mâneci îndreptate spre cer, întru invocarea Domnului împotriva arbitrilor, şi a îmbrăcat un costum impecabil. În Ligă nu-i ca acasă, unde până şi selecţionerul Victor Piţurcă ajunsese să stea a lehamite, răsturnat într-o bluză şi pantaloni sport, inclusiv la meciurile naţionalei. Într-o tradiţie care datează probabil cu mult dinainte de şapca lui Halagian, generaţii de antrenori români au crescut, au jucat, ba chiar ai spune că au dormit în trening. Se confundă cu el. Dan Petrescu este printre puţinii, din nou val, tributar acestor metehne, la meciurile din campionat. Pentru prestanţă, îl aşteptăm să rămână în costumul de Ligă. @N
