Citeşte şi:
„Un festival trebuie să aibă filme bune“
Katalin Varga, primul rol pe marele ecran pentru Hilda Péter
Cristian Mungiu: „Încerc să fac ceva care să mişte spectatorul“
Anamaria Marinca: „Filmul se face cu multă emoţie“
Ion Sapdaru: „Amintiri din Epoca de Aur atinge corzi sensibile ale spectatorului“
Adi Cărăuleanu: „Hârtia va fi albastră“ este o tragi-comedie“
Regizorul este prezent la Iaşi International Film Festival cu documentarul „Constantin şi Elena“. Pelicula, despre doi soţi care sunt împreună de peste 50 de ani, a primit premiul pentru debut la Amsterdam.
Adevărul de Seară: De unde a venit ideea de a face un film despre Constantin şi Elena?
Andrei Dăscălescu: Am început fără să mă gândesc că voi face un film. Am studiat la Facultatea de Film – sunet şi montaj, am fost pasionat şi de fotografie şi nu mi-am dorit să ajung regizor. Am început să-i filmez pe Constantin şi Elena mai mult ca o joacă pentru că am fost fascinat de felul lor de a fi şi de poveştile lor.
Ce au zis cei doi după ce au văzut filmul?
Le-a plăcut. Sunt momente care i-ar putea stânjeni, dar din fericire nu s-au plâns de nimic. Consideră că prin acest film lasă ceva în urmă, ceea ce e foarte important pentru ei.
Se regăsesc oamenii în Constantin şi Elena?
Lumea mi-a spus că-şi identifică bunicii cu Constantin şi Elena de peste tot, de la Amsterdam, Londra şi până la Seul, ceea ce înseamnă că ei sunt nişte bunici universali.
Ce crezi că îi ţine pe cei doi împreună?
Cred că sentimentul de împăcare cu sine şi cu lumea. Am vrut să arăt că oamenii pot fi mulţumiţi şi fericiţi cu ceea ce au şi împăcaţi cu tot şi cu toate. Plus faptul că se au unul pe altul.
Când mai poate fi vizionat acest film?
Pentru un film documentar, viaţa în cinematograf nu este prea bună. Nu se găseşte
