Preşedinţia a anunţat ieri la ora 10.30 revocarea lui Dan Nica. Practic, spargerea Coaliţiei, confirmată de Geoană la ora 12.15. Taman când Băsescu ţopăia de zor în horă la Cluj. Criza politică şi guvernamentală a început de fapt în decembrie 2008. Momind PSD la guvernare, Traian Băsescu a mizat pe lăcomia liderilor acestuia şi i-a atras în capcana unei găşti botezate Coaliţie, în care apoi i-a umilit şi, folosindu-l pe Boc pe post de măturoi, abia de i-a lăsat să scâncească. Evacuarea PSD de la Victoria a fost pregătită temeinic şi pusă în operă, cu pretextul Nica, la momentul oportun: cu două luni înainte de prezidenţiale. Exact atunci când PD-L poate rămâne singur la guvernare. Scara către un nou mandat pentru Băsescu a fost construită cu meşteşug, infrastructura statului fiind acum la îndemâna unui singur candidat, Băsescu, aflat în permanent turneu electoral. PSD s-a dezmeticit târziu, iar demisia în bloc nu-i decât – fără a se cârpi electoral – încă o minge la fileu pentru Băsescu.

România oricum nu mai e de multguvernată. Miniştrii pedelişti vor prelua interimar portofoliile pesediste, despre care habar n-au. Concomitent, valul de demisii ale secretarilor de stat, şefilor de agenţii. Tsunamiul va ajunge în teritoriu, la serviciile deconcentrate. Haosul din instituţiile publice e total, acestea fiind practic blocate. În criză economică şi având de calmat, pe termen scurt, convulsiile sociale, PD-L va recurge la gesturi populiste, prăduind şi ultimii bani de la FMI. Ieri, leul şi acţiunile bursiere au căzut. În acest timp, numeroase ţări ies dintr-o recesiune (până şi Ungaria a anunţat că renunţă la tranşele FMI) în care guvernul Boc a continuat şi continuă să afunde România. Se va agrava şi criza politică. Crin Antonescu a şi anunţat moţiunea de cenzură. Soluţia, apoi, a unui guvern incolor, de tehnocraţi, pare oportună.