Mă ţin de mult să vă povestesc despre munca în construcţii în Piracanga. Asta pentru că în România toată lumea care a avut vreodată de construit o casă, de renovat un apartament sau măcar de schimbat o ţeavă la baie s-a plâns de muncitorii în construcţii. Păi, aflaţi că în Patria Mamă este lux şi boierie, oameni buni! Aici să vedeţi cum se face treaba!
Acum o vreme, eu şi Florian am făcut curat în casa lui Urbano, proaspăt terminată de construit. Şi am murit de râs: au, de exemplu, un pod la casă, căruia nu i-au făcut scară.
Deci nu ai cum să te urci în el. Uşile sunt mai lungi decât tocul. Geamurile de la baie nu se deschid. Deloc. Iar uşile - toate glisante-, lasă spaţiu între ele de treci lejer cu aeroplanul.
Alain, un elveţian care vine regulat în Piracanga de cinci ani, ne-a spus că asta este deja o chestie culturală specifică: în Brazilia, fie devii foarte flexibil şi relaxat, şi nu numai când vine vorba de construcţii, ci de tot, fie te duci în altă ţară.
„Eu sunt elveţian şi când am venit aici mă aşteptam ca totul să funcţioneze ca în Elveţia... Ha ha, ce glumă bună. Însă am învăţat să fiu răbdător şi deschis şi să mă bucur de viaţă. Altfel o luam razna, la ce ritm au oamenii ăştia.“
Iar Fancisco, şeful a tot ce înseamnă construcţie în Piracanga, ne explică: „Dacă vreţi stres şi treabă făcută repede şi la timp, mergeţi înapoi în Europa. Noi funcţionăm în alt ritm. Muncim puţin, e cald, ne place viaţa, ne relaxăm şi facem şi treabă.
Stresul e pentru europeni, nu pentru Bahia“. Şi ne-a închis gura, în timp ce francezul Didier era roşu de furie pentru că îl aştepta pe Francisco de trei săptămâni ca să-i monteze o uşă.
* Alte poveşti din Brazilia puteţi citi şi pe blogul Laurei şi al lui Florian Câmpean, viataprinbalonulroz.blogspot.com.
