La mijlocul deceniului al VIII-lea din secolul trecut, transportul în comun din Reşiţa era unul extrem de greoi. Numărul crescând al muncitorilor din cele două mari uzine reşiţene a dus practic la o blocare a acestui tip de transport. Atunci s-a hotărât introducerea tramvaiului.
Mai existaseră şi în anii '70 diferite propuneri, însă nu s-au materializat. A fost ales tramvaiul, pentru că era eficient, economic, dar şi pentru că autobuzele care circulau în oraş trebuia să fie permanent reparate, ceea ce însemna costuri ridicate. Mai mult, autobuzele erau, în orele de vârf, pline ochi, spre dezamăgirea controlorilor, care nu-şi puteau face planul la amenzi.
S-a mai considerat că, din punct de vedere al costurilor de exploatare, tramvaiul este mai eficient decât troleibuzul. Cu toate acestea, montarea stâlpilor şi a liniei de înaltă tensiune pentru troleibuze costa mult mai puţin decât sfredelirea asfaltului şi introducerea liniei de tramvai. Aşa că organele centrale de partid şi de stat şi-au dat binecuvântarea pentru tramvai. Reşiţa este un oraş întins pe valea unui râu şi tocmai de aceea au fost luate în calcul mai multe variante de construire a liniei de tramvai. Au fost trimişi oameni la specializare în oraşele care aveau tradiţie în exploatarea tramvaielor.
STĂRI DE LUCRURI NEFIREŞTI
Pentru că trebuia practic reconstruită artera principală a oraşului, lărgite mai multe străzi şi construite trei poduri şi un pasaj subteran. Oraşul urma să fie remodelat pentru a pune în funcţiune tramvaiul. Reţele electrice, de gaz, termice, telefonice sau de canalizare au trebuit deviate. 25 septembrie 1987 a fost ziua în care s-a dat startul schimbării la faţă a municipiului Reşiţa. Mai multe întreprinderi locale, judeţene, dar şi din Timişoara, Târgu Mureş, Cluj sau Bucureşti au fost chemate să participe la acest proiect.
@N_
