Diavolul şi ucenicul său:

Nae Ionescu - Mihail Sebastian

de Marta Petreu

Editura Polirom 2009

Una dintre cărţile cele mai viu comentate şi aprig dezbătute vara aceasta a fost cartea Martei Petreu, „Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian“, apărută la Editura Polirom, în colecţia „Plural“.

Dacă pentru cititorii de azi numele lui Nae Ionescu, filozof şi gazetar interbelic, apropiat al regelui Carol al II-lea, nu mai spune ceva decât unor specialişti, cel al lui Mihail Sebastian, prozator şi dramaturg cu o anumită reputaţie consolidată inclusiv în comunism, a devenit prilej de dezbatere intelectuală după publicarea, în 1996, a unui „Jurnal“ mai mult decât revelator pentru o epocă atât de controversată.

„Jurnalul“ (1935-1944) lui Sebastian creionează figura unui scriitor măcinat de incertitudini şi copleşit de vremurile pe care le trăieşte: antisemitismul este în creştere într-o perioadă în care ascensiunea lui Hitler şi Mussolini devine tot mai ameninţătoare pentru pacea Europei. În tot acest timp, prietenii săi cei mai buni, între care şi Mircea Eliade, devin legionari convinşi de măreţia unei organizaţii care îşi construieşte o platformă populară inclusiv pe atacuri antievreieşti.

Nu e de mirare ca Mihail Sebastian, pe numele său de evreu Iosef Hechter, simte cum tot eşafodajul său teoretic referitor la misiunea unui scriitor şi a unui intelectual se năruie. Totuşi, a fost Sebastian la începuturile sale gazetăreşti un intelectual şi un gazetar democrat? Iată întrebarea căreia Marta Petreu, poet, filozof şi redactor-şef al revistei clujene Apostrof, încearcă să-i răspundă cât mai documentat cu putinţă. Pentru cine nu ştie, Mihail Sebastian a fost în perioada 1927-1934 gazetar la Cuvântul, una dintre cele mai redutabile publicaţii din interbelic, prin semnăturile adunate acolo, ca şi prin programul editorial im