Un serial poliţist făcut parcă anume ca să-i educe pe necunoscători. În ale justiţiei şi în ale criminalilor. Poliţiştii, avocaţii, procurorii, judecătorii sunt şi ei oameni. Care învaţă din greşeli. Greşeli omeneşti care pot fi mortale. (...)

Nu suntem feriţi de ele nici noi, ceilalţi. Deci şi noi, ceilalţi, putem învăţa din greşelile lor. Aceasta pare a fi „ideea supremă“ a realizatorilor. (Apropo, „ideea supremă“ a domnului Spelling în primul său scenariu de film se zice că ar fi fost „fete cu tricouri ude“, iar scenariul a fost aprobat pe loc. Asta ca să nu exagerăm cu „ideea supremă“.) Victima e o adolescentă firavă, Jane, care lucra pentru un dealer amabil transportând droguri în prezervative pe care le înghiţea. S-a întâmplat ca un prezervativ să se rupă în timpul tranzitului digestiv şi victima să primească, astfel, o supradoză. Panicat, dealerul, în loc s-o salveze, bagă cuţitul în burta ei, ca să recupereze celelalte prezervative. Bridget, o altă adolescentă plăpândă, e martoră la scenă, dar refuză cu îndârjire să declare la tribunal cine e criminalul, pentru că ştie că el o va ucide. O avocată începătoare lasă drogurile (dovezile) pe o masă în tribunal crezând că nu le ia nimeni. Pune întrebări stângace primului martor la primul ei proces. „L-ai urmărit după aceea?“ întreabă ea. Procurorul o corectează, ca s-o familiarizeze cu superioritatea întrebărilor deschise: „Ce s-a întâmplat după aceea?“ Un alt începător e Nick Potter. Un arestat coleric îl scuipă când el doar asistă la interogatoriu. Nu i se dau mai mult de trei luni de rămânere în meserie. Procurorul Mike Randolph nu e un începător, „îi tratează pe oameni ca pe nişte oameni“ şi e un tip „al naibii de bun“, Publicitate dar e împuşcat mortal. Ulterior, Nick Potter îşi dă seama că el i-a indicat la telefon, unui pretins prieten, locul în care se va afla Randolph în seara crimei. Avo