Cei mai mulţi copii se nasc din întâmplare. Nu este şi cazul meu. Eu am fost concepută pentru a salva viaţa surorii mele. (Andromeda „Anna“ Fitzgerald) (...)

A avea un copil bolnav e ca şi cum ai avea un loc de muncă full-time. Nu e niciodată suficient timp, de fiecare dată se întâmplă ceva, tensiunea creşte pe zi ce trece, iar tu te transformi uimitor. Uiţi cine este mai important, care sunt priorităţile, dai vina pe destin, încerci toate metodele salvatoare. Dar ce poţi face atunci când lucrurile scapă de sub control, crezi că ai găsit soluţia ideală, dar, în fond, ai descoperit calea spre pierzanie, ameninţarea directă a tuturor elementelor care constituie trăinicia familiei? Nick Cassavetes ecranizează o poveste extrem de emoţionantă – Viaţa surorii mele, romanul lui Jodi Picoult, iar rolurile sunt extrem de bine valorificate prin intermediul lui Abigail Breslin (din celebrul Little Miss Sunshine) care reuşeşte şi de această dată să fie răvăşitoare, copilăroasă şi totuşi extrem de puternică, Cameron Diaz – o mamă luptătoare mai presus de orice, Alec Baldwin în chip de avocat. O viaţă de familie aparent normală: Kate, fiica cea mare, este bolnavă de leucemie, părinţii Sara şi Brian fac faţă situaţiei, cei doi fraţi mai mici sunt şi ei implicaţi atât cât se poate. Micuţa Anna este un caz mai special. Deşi i s-a spus că atunci când s-a născut a fost o rază de soare în familia lor, pe măsură ce timpul trecea s-a dovedit că s-a născut prin fertilizare in vitro pentru a se potrivi genetic cu sora ei mai mare. Iar cum situaţia lui Kate se înrăutăţea pe măsură ce înainta în vârstă, părinţii au fost nevoiţi să o supună pe micuţa Anna unui lung şir de operaţii şi transfuzii necesare salvării lui Kate. Într-o bună zi, atunci când până şi rinichii cedează, An Publicitate na este obligată, din nou, să treacă printr-o nouă operaţie. Numai că momentul se dovedeşte a