Am argumentat in mai multe randuri in ultimele 11 luni atat impotriva formarii, cat si pentru necesitatea desfiintarii coalitiei PDL-PSD. L-am criticat pe presedintele Basescu, in primul rand, pe temeiuri morale, pentru ca a patronat formarea ei: PDL se prezentase in alegeri ca reprezentant al electoratului urban, educat, dispus sa isi asume riscuri intr-o economie capitalista eliberata de coruptie, adica exact opusul a ceea ce reprezenta PSD – un partid nereformat, care nu s-a rupt niciodata de trecutul comunist, macinat de lupte interne si ros pe dinauntru de coruptie. Prin girarea acestui Guvern, presedintele a sacrificat importantul ascendent moral pe care il capatase in timpul episodului "Monica Macovei" si al suspendarii.
Temeiul acestui sacrificiu a fost asa-numitul "compromis rational" care presupunea "transcenderea" clivajelor morale si ideologice in numele stabilitatii politice, al nevoii de a adopta masuri pentru combaterea crizei economice, al garantarii pacii sociale si al reformarii justitiei. Or, guvernul PDL-PSD a pornit, inca de la nastere, de la premisa ca in Romania nu exista criza economica. Este suficient sa amintim numai ca Legea bugetului prevede o crestere economica pentru acest an de 2,5% si devine limpede. Pe parcursul anului, cand a devenit clar ca economia se prabuseste, PSD a ramas fidel premisei initiale si s-a opus reducerii masive a aparatului bugetar, inghetarii salariilor si Legii salarizarii unice (pe care in cele din urma a fost fortat sau, poate, santajat sa o accepte), iar PDL a preferat sa mentina ambiguitatea in loc sa isi asume o pozitie ferma. In toata aceasta perioada, cele doua partide s-au luptat pentru masurile anticriza si ceea ce a iesit a fost blocaj si incoerenta guvernamentala la scara epica. Imprumutul de la FMI a fost initial respins de PSD pentru ca venea insotit de constrangeri bugetare draconice. Cand