Cand a spus ca va fi presedinte-jucator, Traian Basescu nu s-a referit la un post de fundas la UTA. Cu toate ca se pricepe teribil sa coseasca genunchi de atacanti aflati in careu, jocul prezidential presupune sa ramai in teren, nu sa fii trimis pe tusa, ca un oligofren plin de ambit.
Nu s-a referit nici la postura de presedinte-dansator la Politehnica, pentru ca tara paraia pe la incheieturi si n-avea cum sa se cocoate, ca o cireasa, pe un tort de cacareze, fara sa-i bata amaratii obrazul. Bine ca nu i-a scapat "cantator", pentru ar fi trebuit sa se dovedeasca a fi consecvent, si-l revoca, scurt, pe Costel Busuioc.
Ci a spus ca vrea sa le stie pe toate, sa le faca pe toate, el da sah, el da mat, el seamana, el culege si, mai ales, oblojeste. Asta-i functiunea principala a lui Traian Basescu, de Au-ma-doare, doctor bun, sta-n gradina sub un prun. Cu doua feluri de leacuri.
Unul se conduce dupa principiul ca daca vrei sa scapi de o durere care-ti rupe sufletul, trebuie sa-ti produci una mai mare. Perfect adaptat realitatilor tarii, care cand s-a proptit intr-o groapa si se bucura ca nu-i chip sa gaseasca o gaura mai mare, isi scapa piciorul intr-o rapa.
Celalalt ia durerea cu mana, dar produce mintii o amintire de neuitat, prin urmare cauti sa il inghiti mereu. Numai ca, vorba lui Pink, duce la dependenta, iar in loc sa te faca bine, continua sa te tina ocupat cu boala.
Asta din urma e mai greu de gasit, dar este eficient. Induce natiunii o stare continua de tremurici in piept, iti vine s-o iei la goana pe strada de tembel, fara cauza, ca dupa o combinatie de prafuri cu tarie. Si amputeaza vointa. Ca asta-i, de fapt, faza.
Si uite-asa, romanii s-au pricopsit cu o poala blanoasa, calduta, unde-si pot doini angoasele, de la dor, la catanie.
Traian Basescu are mentalitate de tatuc. Prin u
