Elveţia este singura ţară în care sinuciderea asistată şi oamenii bolnavi în fază terminală din toată lumea pot să-şi afle sfârşitul într-un mod „civilizat”. O pacientă din Marea Britanie a declanşat o dezbatere internaţională pe această temă, după ce s-a adresat instanţelor de judecată cărora le-a cerut o garanţie că soţul ei nu va fi condamnat la închisoare după ce ea se va sinucide.Dacă un bolnav în fază terminală, aflat în deplinătatea fac

Elveţia este singura ţară în care sinuciderea asistată şi oamenii bolnavi în fază terminală din toată lumea pot să-şi afle sfârşitul într-un mod „civilizat”. O pacientă din Marea Britanie a declanşat o dezbatere internaţională pe această temă, după ce s-a adresat instanţelor de judecată cărora le-a cerut o garanţie că soţul ei nu va fi condamnat la închisoare după ce ea se va sinucide.

Dacă un bolnav în fază terminală, aflat în deplinătatea facultăţilor mintale, decide să-şi scurteze agonia şi să-şi ia singur viaţa, dar este incapabil, fizic, de orice acţiune, nu are altă posibilitate decât să ceară ajutorul celor din jur. Adesea, aceştia sunt tocmai cei care au grijă de bolnav şi care sunt obligaţi legal, deontologic şi moral să îl refuze.

Sinuciderea asistată a fost ilegală pentru 50 de ani în Marea Britanie, însă cazul unei paciente bolnavă de scleroză multiplă a creat un precedent care schimbă contextul legal al acestei probleme. Spre deosebire de eutanasie, care înseamnă provocarea morţii unei persoane la cererea acesteia, sinuciderea asistată nu presupune asumarea actului final. În acest caz, familia sau medicii ajută pacientul să se sinucidă, „la cererea repetată şi bine analizată a acestuia. De exemplu, pacientului i se prescrie o reţetă cu o substanţă letală, i se indică cum să oprească singur aparatele de resuscitare sau i se oferă o mască şi un tub cu un gaz care provoacă moartea” (revista