O lege clară din 2002 ar fi trebuit să-l trimită la închisoare pe Dumitru Ion, fost director general al Romsilva, actual deputat PSD, suspect de o fraudă de 2,5 milioane euro. Sursa: Agerpres

Afacerea „Romsilva-Dumitru Ion” poate fi considerată finalul a 20 de ani de discuţii sterile pe teme de anticorupţie. Sentinţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) în acest dosar: achitarea lotului „Romsilva”, în februarie 2009. Aceasta se baza pe următoarea motivaţie: regia naţională nu era obligată, în 2004, să respecte Legea achiziţiilor publice pentru că dispunea de venituri proprii rezultate din exploatarea masei lemnoase.

Procurorii au insistat cu un recurs la care au venit cu temele mai bine făcute. Luni, 28 septembrie, judecătorii Înaltei Curţi au respins însă cererea DNA, achitându-l definitiv pe fostul director general al Romsilva Dumitru Ion, actual deputat PSD, aflat la al doilea mandat. Decizia anulează toate raţionamentele logice, bazate pe documente clare, întocmite de cele mai autorizate instituţii ale statului în domeniul cheltuirii banului public.

Jaf după bunul plac

Achiziţiile au fost făcute din aşa-zisele „fonduri proprii” ale Romsilva, rezultate, de fapt, din vânzarea cotelor de masă lemnoasă la nivel naţional. Concret, Romsilva administrează 65,6% din fondul forestier existent în România. Anual, sunt tăiaţi copacii uscaţi, îmbătrâniţi, marcarea acestora făcându-se după anumite criterii de specialitate.

Lemnul este vândut şi alimentează Romsilva cu „fonduri proprii”. Copacii, pădurile, sunt însă o avuţie naţională, fac parte din patrimoniul public, vânzarea lemnului aducând venituri la buget, la fel cum administraţiile financiare locale obţin venituri din taxa pe maşină. Indiferent de sursă, banii urmează un traseu vertical, ajungând la Ministerul Finanţelor, iar ministrul Gheorghe Poge