Ieri s-au împlinit 60 de ani de când Mao Zedong proclama fondarea Republicii Populare Chineze, devenită între timp o putere economică şi militară. Evenimentul este o ocazie pentru analişti să se întrebe din nou în ce măsură China este un stat în care principiile democraţiei şi ale capitalismului funcţionează la parametri normali. Florence Lemoine, de profesie economist, este de părere că nu se mai poate despre China că este o economie comunistă. "Preţurile sunt fixate î
Ieri s-au împlinit 60 de ani de când Mao Zedong proclama fondarea Republicii Populare Chineze, devenită între timp o putere economică şi militară. Evenimentul este o ocazie pentru analişti să se întrebe din nou în ce măsură China este un stat în care principiile democraţiei şi ale capitalismului funcţionează la parametri normali.
Florence Lemoine, de profesie economist, este de părere că nu se mai poate despre China că este o economie comunistă.
"Preţurile sunt fixate în mod liber, cu rare excepţii, iar sectorul privat reprezintă două treimi din PIB", spune Lemoine, citând un raport al OECD.
Dreptul de a interveni în economie
Cu toate acestea, statul îşi rezervă capacitatea şi dreptul de a interveni în economie, ceea ce este o moştenire a sistemului comunist. Toate marile companii sunt deţinute în majoritate de către stat, fie că sunt din industria de telecomunicaţii, fie că sunt din energie sau din sectorul auto.
Mai mult, statul conservă o mare influenţă asupra sectorului privat. Societăţile trebuie să beneficieze de o susţinere implicită sau explicită din partea autorităţilor pentru a se dezvolta.
Deşi China este o putere economică care creşte din ce în ce mai mult, observatorii internaţionali sunt îngrijoraţi de faptul că există milioane de chinezi care trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi, ceea ce duce de multe ori la tensiuni sociale şi violenţă.
