În luna mai a anului trecut, o fată de 12 ani, despre care se credea că este emo, s-a sinucis. Atunci toată presa a făcut tămbălău pe marginea subiectului emo-kids. Poliţiştii timişoreni începuseră în acea perioadă să monitorizeze copiii adepţi ai acestui curent, pentru a preveni o nouă tragedie. Dar pînă la urmă ce este cu toţi emo ăştia? Ce e de capul lor? Toţi adolescenţii din ziua de azi sînt depresivi? Toţi îşi taie venele şi au gînduri sinucigaşe?

Probabil toţi am văzut pe stradă adolescenţi cu părul lung, întins cu placa, îmbrăcaţi în negru, avînd tricouri cu diverse formaţii, de genul Tokio Hotel. Pe site-urile de socializare Hi5 sau Facebook găseşti la tot pasul diverşi băieţi şi fete cu poze tipice: se fotografiază singuri, ţinînd aparatul deasupra capului şi, evident, avînd înfăţişare emo. Trăim în era Internetului. Majoritatea adolescenţilor au acces la Internet, dacă nu acasă, măcar la şcoală. Astfel, informaţia se transmite mult mai rapid. La fel şi moda. Curentul emo se propagă cam în felul următor: fata pe care o placi vede un băiat emo şi spune "ce drăguuuţ!"; în acel moment, fiind îndrăgostit de ea, vei dori să semeni cît mai mult cu acel băiat " doar, doar s-o uita şi la tine.

I-am cerut părerea şi lui Roberto Drilea, elev în clasa a X-a la Colegiul Naţional "Mihai Viteazul" din Bucureşti, şi totodată redactor-şef al site-ului liceeni.net. Acesta consideră că stilul emo "este o modă, ceva trecător, deşi unii îl consideră un stil de viaţă. Îl consider o modă în principal, pentru că se materializează prin aspectul fizic, haine, freză etc., şi în mică parte prin altceva, ca de exemplu, stilul de muzică ascultat. Gusturile nu se discută, iar fiecare stil de muzică e o artă, chiar dacă e stilul emo sau altul. Simple Plan (n.a. formaţie catalogată drept emo) mai ascult rar, am cîteva melodii în playlist".

Este cool să ai părul lun