La mijlocul anilor '90, in revista "Zig zag" aparea primul serial umoristic din presa romaneasca post-decembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis sa-l republicam.
Motto: "Nu-i studenta ca eleva,
Si nici munca precum greva! "
(Tapuritura din zona etongrafica Piata Victoriei)
Greva generala paralizase patria. Activitatea clasei muncitoare ajunsese in faza filozofic-pesimista: "N-ai cu cine, n-ai cu ce, pai de ce?"
Profitand de asta, Luminita indeparta de pe masa firavele resturi ale firavului mic-dejun, intinse o coala de hartie, alinie cateva carioci si-l smulse pe Zizi din asternut:
- Explica-mi!
Sotul ei era mai buimacit decat daca i s-ar fi aratat o statuie ecvestra a lui Avram Iancu, cu placuta monolingva explicativa "Eroul si primarul":
- Nu ti-e bine? Ai mancat paine direct din congelator?
- Explica-mi cum e cu fondul de referinta (*), fa-mi un grafic, fa-mi un tabel, fa-mi ceva sa nu mor proasta!
Zizi se scarpina indelung sub omoplat cu o carioca rosie, fara sa observe ca n-avea capacul pus, incat ajunse sa semene cu Monica Seles, dupa care se apuca sa deseneze febril:
- Cunosti problema formei fara fond. Ei, acum ne izbiram de fondul fara forma. El e prea mic sa poata fi marit, prea mare sa fie micsorat, dar nu poate ramane cum e. Sindicatele cer sa fie intai rebotezat "fond admisibil" si pe urma sa fie desfiintat, ca e inadmisibil.
- Si-n timpul asta Mickey Mouse vine la Guffy sa-i dea clauza natiunii celei mai zambarete. Am inteles: suntem in desene animate. Dar cine o fi desenatorul?
Zizi nu stia raspunsul, asa ca se-mbracara si iesira.
- Te pomenesti c-au suspendat greva, spuse Zizi, observand ca strazile sunt pline de oameni ca-ntr-o zi obisnuita de lucru.
Totusi, ici-colo se vedeau cateva panca
