Va scriu la cateva ore dupa concertul pe care l-ati sustinut la Bucuresti pentru ca vreau sa va multumesc pentru muzica, pentru atmosfera si pentru ca existati. Pentru morne si coladere, pentru trupa dumneavoastra fantastica, pentru pian, vioara si saxofon si pentru ca va place orasul meu suficient de tare incat sa reveniti. Si-am auzit ca v-ar placea sa mai cantati la noi.
Acel amestec de fado portughez si blues a innebunit peste 4.000 de suflete indragostite de muzica dumneavoastra joi seara, la Sala Palatului. Ii multumesc Capului Verde pentru ca a daruit o regina desculta a cantaretilor de bar.
Morna, esenta spiritului insular Capul Verde, fado-ul imbinat cu ritmurile portugheze, jazz-ul cu blues-ul si limba lusitanilor, toate descriu viata locurilor dumneavoastra natale: suferinta, soarele, iubirea, si fericirea care vine din lucrurile cele mai simple.
De-o simplitate extraordinara, imbratata in negru si desculta, ne-ati oferit o seara de toamna magica. La noi cad guverne, senora Evora, dar nimic n-a mai contat cand ritmurile de Sodade au inundat Sala Palatului. Ne-ati facut sa uitam de mizeria cotidiana si ne-ati atras in lumea dumneavoastra minunata, a lui Besame mucho si Carnaval de Sao Vicente.
Stiu ca presa internationala va compara deseori cu Billie Holliday. Pentru mine si grupul meu de prieteni care va asculta muzica, sunteti unica. In 1993, cand v-ati facut bagajele si ati inceput primul mare turneu international, ati spus " M-am apucat din nou de cantat, de data asta pentru totdeauna. Nu cred in vise sau in soarta. Ceea ce ma bucura este fericirea de a fi supravietuit atator ani de suferinta si de a ma bucura de viata pe care o traiesc astazi. Acasa, noi spunem ca este bine sa bei veninul inainte, si mierea dupa. Acum ma bucur de miere."
Obrigada, senora Evora si va urez multa sanatate
