Tălmăcitoare asiduă în limba franceză a unor tineri scriitori români " Dan Lungu, Cecilia Ştefănescu, Florin Lăzărescu, Lucian Dan Teodorovici ", dar şi a lui Camil Petrescu sau Andrei Pleşu, Laure Hinckel semnează a doua sa traducere din Mircea Cărtărescu (după Pourquoi nous aimons les femmes, Denoël, 2008), Orbitor. Aripa dreaptă fiind publicat de editura Denoël şi lansat în librăriile Franţei pe 27 august.
Ca orice traducător exigent cu sine, Laure Hinckel s-a înarmat cu răbdarea şi erudiţia dicţionarelor, dar a păstrat proaspătă bucuria literaturii " înţeleasă ca lume de cuvinte şi sensuri mai presus de cuvinte, capabile să irige în profunzime, la distanţă de "ani lumină", alte cărţi, alte suflete şi alte vieţi. Despre munca de traducere în limba ei natală, franceza, a romanului Orbitor. Aripa dreaptă, Laure Hinckel vorbeşte cu un fel de evlavie, ca şi cum i-a fost dat să pătrundă prima în splendoarea unei catedrale, al cărei ghid privilegiat şi îndrăgostit, se declară a fi la ieşire. Ultimul Orbitor al lui Mircea Cărtărescu a ajuns la sfîrşitul verii în librăriile Franţei sub titlul L’Aile tatouée: în filigranul acestui desen de cuvinte, complex şi delicat, dialogul traducătorului cu opera originală e pe cît de invizibil, pe atît de spectaculos.
Care au fost dificultăţile şi voluptăţile traducerii în franceză a volumului III din Orbitor?
La capitolul voluptăţilor intră multe. Printre altele, bucuria de a privi de aproape vestita gravură a lui Dürer, Melancolia… Este vorba de cea cu îngerul şi poliedrul aşezaţi sub un careu magic de toată frumuseţea… O altă plăcere a fost şi recitirea Infernului lui Dante. Am ales traducerea lui Andre Pézard care foloseşte un lexic splendid, bogat în arhaisme recompuse de el pe cale etimologică, o operă îmbogăţită de extraordinare note de subsol: o excursie absolut necesară pentru a desluşi mai multe a
