- Istoric - nr. 390 / 2 Octombrie, 2009 Sarbo-slovacul Petrovici, marele poet, maghiarizat sub numele Sándor Petõfi, a fost mana dreapta a generalului Bem, in care a vazut cel mai luminat revolutionar ungur, in vreme ce acesta l-a considerat ca pe fiul sau. Era incantat ca vroia sa lupte nu doar cu pana, ci si cu sabia sau pusca. Pentru el, valahii erau paduchi, gunoaie, corbi hulpavi si scarbosi. Curgeau insa si amenintarile: "Sa nu fie pace pana cand, din inimile voastre ticaloase Nu va curge ultima picatura de sange." Sándor Petõfi nu ezita nici sa recurga la indemnuri: "Ridica-te, deci, popor maghiar impotriva acestei turme nemernice Care iti vrea averea si viata Sus, pentru un urias si sfant razboi, Ridica-te pentru ultima judecata, sus!" In septembrie 1848, cand s-a decis sa se inroleze in armata revolutionara, a fost repartizat la Debretin. De-acolo a ajuns in preajma generalului Bem. Si-a lasat pana la Buda si Kiskõrõs si a pornit la razboi, impotriva romanilor. Avea 25 de ani si o opera remarcabila, din care n-au lipsit nici poemele romantice, nici cele erotice si nici cele… revolutionare. Mi-l imaginez cizeland "Proclamatia" sefului sau, generalul Bem, din 27 decembrie 1848. O "poezie" a crimei: "Tabara ungureasca vine ca sa va mantuiasca pe voi de jugul tiranismului catanesc. Pentru toate greselile politice se asigura amnistie de obste pentru toata tara". Ce se va intampla in caz ca greselile de odinioara se vor repeta? Simplu: "…Noile greseli care se vor face impotriva ocarmuirii constitutionale, dupa legile catanesti se vor pedepsi. Locuitorii aceia care se vor prinde cu armele in mana nu le vor preda, cu moarte le vor pedepsi!". Peste o jumatate de an, in 24 iunie 1849, Bem, alaturi de aghiotantul sau, Sándor Petõfi, ii ameninta din nou, fara mila, cu moartea si confiscarea intregii averi. "Duetul" Bem _ Petõfi va fi nedespartit pana cand va