Există o neviabilitate biologică, şi există şi alta a ideii... Ce-i de prisos, ori nu îndeajuns de bine adaptat la realitatea dată, atât în alcătuirile organice, cât şi în vorbe, piere în virtutea unei selecţii superioare.

Aceste ipoteze ale naturii şi ale limbajului nasc progenituri ce nici nu mai seamănă cu ele. Sunt mutaţii, tragic ironic răsucite, privighetori căpătând brusc aripi de liliac, iar acesta ghiers de privighetori...

Evoluţia unui singur cuvânt este, în sine, un roman. El poate să cuprindă o istorie teribilă, mai copleşitoare decât biografia unui om, mai plină de învăţăminte.

Viziunea marilor posedaţi este încărcată de asemenea distorsiuni...

Dar scrisul nu suportă oare un infern al vocabularului răstălmăcit?...

Calitatea primă a inteligenţei, ca şi a bunelor raporturi între oameni este tocmai de a stabili în mod realist, cu bun-simţ, legătura firească dintre lucru şi cuvânt, de a da fiecărei noţiuni conţinutul potrivit, de a evita în scris, ori în vorbire monştrii.

Fiindcă a fi monstru înseamnă a pierde orice contact cu realitatea bine organizată. Ei, monştrii fictivi pot fi mai păgubitori decât cei reali, pe care, fizic, îl poţi doborî eventual, - cuvântul-mamut, mamutul verbal rezistând cu o putere de disimulare mai greu de învins, - vânăt are dificilă ca râsul lui Proteu pitit până ce derutează şi ecoul...

Primind riscul acestei lupte, inteligenţa umană ştie totuşi să o prevină, să demaşte prefăcătoria, ea cunoscând exact momentul: între două costumaţii, în fracţiunea de secundă când Proteu este gol şi nu mai e ce a fost, nici ce se pregăteşte să devină...

Măsluiala-i dată în vileag şi lucrurile se întăresc la firea şi înţelegerea lor adevărată.

Înţelegere, de la intellegere, bunica înţelegerii noastre de astăzi. @N_P