Ajuns în Târgu-Mureş încă din anii ’70, harghiteanul a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi fotografi din oraşul nostru. Fotografia o are în sânge, de mic. Încă din clasa a VI-a, Gyula a simţit că îl atrage această artă, chiar dacă a studiat electronica ani întregi. „Tatăl meu avea un aparat de fotografiat pe care îl foloseam uneori, fără ca el să ştie. Atunci a început să îmi placă să fac poze. Aveam un prieten la cercul fotografic de la Casa Pionierilor şi el mă lăsa câteodată să îi folosesc aparatul, fapt care m-a ajutat să îmi dezvolt pasiunea”, povesteşte fotograful.
A studiat la liceul Electromureş din Târgu-Mureş, unde chiar dacă domeniul de activitate era complet opus artei, nu a încetat nici măcar o secundă să realizeze fotografii. „Ca să înţelegeţi, la finele liceului eram responsabil cu fotografiile pentru promoţii. Toţi colegii apelau la mine, iar mie îmi făcea plăcere să îi pozez. Nu am renunţat nicicum la fotografii, chiar dacă am învăţat electronica la şcoală. Privind retroactiv, îmi pare rău că nu m-am axat pe fotografie, dar erau alte vremuri atunci”, spune Gyula.
Laborator în debara
Fotografia era o artă oarecum underground pentru mureşenii care nu erau membrii Cooperativelor Metalul sau Igiena. „Era extrem de dificil să realizăm fotografii în acea perioadă, deoarece practic eram în ilegalitate. Totuşi, nu puteam renunţa, îmi plăcea prea mult. Mi-am transformat debaraua în cameră obscură şi mi-am văzut de treabă”, recunoaşte fotograful. După Revoluţie, Gyula şi-a perfecţionat stilul şi a investit masiv în aparatură. La mijlocul anilor ’90 a trecut la aparatele foto digitale, chiar dacă din punct de vedere calitativ diferenţa era foarte mare in favoarea aparatelor cu film. Cu toate acestea, experienţa acumulată de-a lungul anilor de fotografie a făcut ca trecerea de la vechi la nou să fie făcută uşor şi cu succes.
