E 9:45. Pentru ora 10 fix e anunţată vizita unui Înalt Personaj. Vine la Institutul de cercetări pomi viticole ca să ia un măr. Pentru nevastă-sa, care, lovită de patima grădinăritului, vrea să sădească un măr în faţa vilei lor din munţi. În clădire domneşte înfrigurarea tipică unor astfel de momente. Femeile se pudrează şi se rujează, verificându-se minuţios în oglinjoarele scoase din poşete.

Bărbaţii îşi şterg pantofii de praf folosind hârtie igienică de la toaletă. Unii, mai pricopsiţi, îşi sacrifică batista. Nici directorul nu-şi găseşte astâmpărul. Cheamă din cinci în cinci minute secretara, pentru a o întreba dacă îi stă bine cravata. E şi un bun prilej de a-i simţi mânuţele umblându-i pe gât. Nea Tase, Portarul, umblă de colo-colo cu o mutră cătrănită. Caută pe cineva din conducere căruia să i se poată plânge. Din nu ştiu ce motive, a fost obligat să îmbrace o redingotă largă, terminată în coadă de peşte, care-l face să semene cu un lăutar.

- Am copii, şefule, nu mă faceţi de râs!, se pregăteşte el să spună şefului, pe care nu reuşeşte de loc să-l întâlnească.

Înaltul Personaj trebuie să găsească totul lună. Femeile de serviciu, în halate nou-nouţe, pândesc atente, lângă găleţi, cea mai mică urmă de noroi. Venit din livadă, unde a vrut să verifice dacă mărul e la locul lui, un cercetător de departamentul Material de sădit lasă în urma lui o dâră subţire de pământ. Zdrăngănind găleţile, vânturându-şi poalele largi, slinoase, femeile se năpustesc asupra dârei, aruncă împotriva ei găleţi de apă, apoi, arătând celor aleşi să aplaude intrarea înaltului personaj, fundul lor mare, căptuşit cu chiloţi de finet, încep să frece de zor parchetul.

*

Verificări

Spre seara lui de 23 decembrie 1989, s-a zvonit prin sat că teroriştii vor veni cu măgari-capcană pentru a arunca în aer Combinatul dinspre munţi. Echipele de contr