Un blestem invins prin post, rugaciune si truda
Trei judete transilvanene isi dau intalnire pe-un varf de deal: Maramuresul, Clujul si Bistrita Nasaud. Pe coama lui, in marele ocol de lumina care curge dinspre toate punctele cardinale, se afla o manastire cu nume bland, de copil: ROHIITA. Credinta odrasleste, si ea. Marea si puternica manastire de la Rohia (unde a trait celebrul scriitor si calugar Nicolae Steinhardt) a nascut un prunc, adus la viata prin desprinderea unui grup de calugari, care cu marele ajutor al taranilor si copiilor din satul numit Boiereni (apartinator de orasul Targu-Lapus) au durat o noua ctitorie manastireasca. Daca-i intrebi pe oamenii locului despre minunata intamplare, se lumineaza la chip si te indeamna sa urci pe dealurile invelite in coltul scanteietor si fraged al ierbii. Sus, la capatul drumului, privelistea Transilvaniei, "dureros de frumoasa", te anunta ca ai ajuns in rai.
Blestemul
Legenda spune ca in aceste locuri ar fi existat o manastire in care vietuiau trei calugari. Din cauza saraciei, calugarii au plecat in lume pentru a face rost de cele necesare traiului si in acest timp, cam pe la 1762, trupele generalului austriac Bukow au dat foc bisericii si au jefuit-o, asa cum au facut cu multe alte biserici romanesti din Transilvania. Apoi i-au indemnat si chiar obligat pe satenii din Boiereni sa fure tot ce-a mai ramas din biserica arsa: barne, grinzi, usile imparatesti. Vai de sufletul bietilor monahi, la intoarcerea din peregrinarile lor. Frumoasa lor manastire putea fi adunata pe un faras. Peste masura de intristati, au tinut slujbe prin adancul padurilor, i-au blestemat pe faptasi si-au blestemat si satul Boiereni, ca de sapte ori sa fie ars si de alte sapte ori sa fie inecat de ape si sa nu mai creasca nici un stejar in padurile boierenilor, pana cand nu se va construi o alta manastire in locu
