Cititul paraclisului pe un sfanţ în Ajunul Crăciunului, minunatele clipe ale copilăriei petrecute în mahalalele craiovene sunt câteva dintre imaginile pe care Alexandru Macedonski ni le dezvăluie. Creionate în versuri, şi nu numai, descriu frumuseţea unor locuri care astăzi au dispărut, rămânând să trăiască doar în pagini de carte îngălbenite, adunate cu grijă şi puse cap la cap într-o poveste despre Craiova de altădată.

Craiova creionată de Alexandru Macedonski ni se înfăţişează în toată frumuseţea sa, cu obiceiurile locului, cu isprăvile elevilor din pension.

Povestea începe cu amintirile legate de casa în care a stat împreună cu mama sa, tatăl fiind legat de regimentul din Bucureşti, unde îşi petrecea mare parte din timp. „Locuiam într-o casă mare, cu acoperiş de şindrilă ţuguiată, având pe fiecare colţ câte o sfârlează de tinichea ruginită, ce înfăţişa un cocoş, şi ce scârţâia de cum se apuca vântul să sufle! Această casă era înconjurată cu stupuri de trandafir de dulceaţă, ce întocmeau împrejurul ei nişte minunat de vesele grădiniţe între verzele zăbrele ale micilor garduri ce le despărţeau de curte“. Aici, se pare, de două ori pe an, de Paşte şi de Crăciun, familia Macedonski avea obiceiul să-şi cheme rudele şi cunoştinţele. Masa, prezidată de însuşi generalul, tatăl lui Macedonski, îmbrăcat în mare ţinută, era aşezată în „salonul vechi al casei, străjuit pe laturi de două sobe monumentale“, după cum se menţionează în lucrarea lui Adrian Marino, „Viaţa lui Alexandru Macedonski“. În acest cadru îşi făceau apariţia şi copiii, îmbrăcaţi în straie de catifea şi dantelă, croite, bineînţeles, după indicaţiile mondene ale Mariei, mama poetului.

Seria obiceiurilor din preajma sărbătorilor importante nu se oprea doar la acea masă de familie. Cu o zi înainte, în ajunul Crăciunului, Popa Cioacă de la Biserica „Sf. Ioan Sevastos“, din mahalaua Cer