Cu toate că astăzi este acoperită în întregime cu pădure, insula situată în mijlocul Dunării, a fost locuită încă din epoca bronzului. Mărturie stau descoperirile făcute recent de arheologi. Încă din primăvara acestui an, arheologii din cadrul Muzeului Regiunii Porților de Fier, au fost anunțați de către sătenii din zona Gârla Mare, că apele Dunării au adus la mal o serie de resturi ceramice, dar și de oase umane. Drept urmare, în vara acestui an, mai precis în cursul lunii august, arheologii au efectuat o serie de săpături pe malul Dunării, în localitatea Gârla Mare. În urma acestor cercetări s-a ajuns la concluzia că resturile aduse de apele fluviului provin din insula Gârla Mare.
„Mi-am dat seama că pe insulă este ceva interesant, însă fondurile pentru cercetare au lipsit. Aşa că am amânat săpăturile până acum”, declară Gabriel Crăciunescu, director adjunct şi totodată arheolog în cadrul muzeului.
„Dunărea a săpat în locul nostru”
Având o lungime de cel mult 1.500 de metri şi o lăţime de nici 400 de metri, insula Gârla Mare se dovedeşte a fi fost locuită încă din epoca bronzului. Nu se ştie însă dacă în urmă cu 3.500 de ani, insula făcea parte din uscat, s-au a fost un loc înconjurat de ape încă de la început.
„Oamenii locului susţin că această insulă ar fi fost una cu malul românesc. Asta însă în urmă cu mii de ani. Cert este că pe insulă am descoperit locuinţe din epoca bronzului, iar pe malul românesc, pe aceeaşi linie am descoperit două morminte de incineraţie aparţinând aceleiaşi perioade”, susţine Gabriel Crăciunesu. În urmă cu trei zile, echipa de arheologi din cadrul muzeului, condusă de Crăciunescu, a descins în insulă unde au fost efectuate o serie de săpături. Cele mai bune săpături însă au fost făcute de apele Dunării.
„Peste aceste două locuinţe este depus un strat de nisip şi argilă g
