Unele liceele din Capitală încă mai ţin la tradiţie şi păstrează, sub un nume sau altul, uniforma care îi diferenţiază pe elevii lor de cei ai altor instituţii de învăţământ.
„Ţinuta Kretzulescu” a fost aleasă în funcţie de ceea ce simte elevul, de ce i potriveşte mai bine, în timp ce „uniformele Sf. Iosif” amintesc de seriozitatea sistemului educaţional de altă dată.
Unul dintre liceele cu tradiţie din Capitală este Colegiul Romano-Catolic „Sf. Iosif“. Elevii care învaţă aici poartă o uniformă şcolară care este respectată cu sfinţenie. Sarafanul negru şi cămaşa albă la fete, precum şi costumul negru şi sobru, la băieţi, sunt purtate încă din clasa I până în clasa a XII-a de toţi cei care urmează cursurile acestui colegiu.
„Mi-e ruşine mie să vă mai zic!“, îi admonesta săptămâna trecută, la primele ore, portarul colegiului, Nicolae Tudoran, pe adolescenţii care umblau pe holurile şcolii cu cămaşa scoasă din pantaloni.
Ca în orice liceu, părerile despre uniforma şcolară sunt împărţite.
„Mi-aş dori ceva mai lejer, dar în acelaşi timp decent, precum un tricou alb. Această uniformă este prea serioasă. M-am dus la o nuntă în weekend şi m-am îmbrăcat în costumul de la uniformă“, a spus Richard, elev în clasa a IX-a. De cealaltă parte, sunt elevii care nu concep şcoala fără uniforma care-i diferenţiază. „O port din clasa I şi m-am obişnuit cu ea. Acum mi-ar fi mult mai greu să renunţ la sarafanul meu“, a spus Alexandra, elevă tot în clasa a IX-a.
Vestimentaţie negociată cu elevii
La Şcoala Superioară Comercială „N. Kretzulescu“, profesorii s-au gândit la o altă abordare, mult mai atractivă pentru elevi decât ideea de uniformă şcolară. Astfel a apărut „Ţinuta Kretzulescu“, prin intermediul căreia elevii sunt liberi să îşi aleagă modelele şi hainele din ţinută, respectând doar coloristica materialului ales de şcoa
