Am făcut cea mai concentrată excursie printre politicieni. Între 4 şi 7 jumătate seara am ascultat şi o serie de discursuri din falanga populară/pedelistă/intelectuală (au vorbit Preda, Stanomir, Avramescu), iar apoi m-am aruncat din înălţimile intelectuale de pe Alecu Russo într-o cursă nebună spre AeroBăneasa să simt pulsul pesedistului de rînd – a fost relansarea la candidatură a lui Geoană. Experienţă din care vă împărtăşesc acum în stil blogăresc, pentru că nu am timp în dimineaţa asta să par deştept:). În întîlnirea cu intelectualii amintiţi, a fost la mari înălţimi Avramescu. După ce aleargă prin bălăriile Nebraskăi nestingherit, îşi compune figura intransigentă de “uns de la Cotroceni” şi e gata să spargă sticla de colţul mesei şi să se ia cu toţi nespecialiştii care nu citesc nimic şi în general nu ştiu nimic. A intervenit Valentin Ionescu la un moment dat cu observaţii care chiar puteau fi discutate. Iar Avramescu a făcut o criză de isterie despre guvernarea cea mai incompetentă, despre Constantinescu. Am avut o străfulgerare. Valentin Stan are de acum şi un geamăn perfect în cealaltă tabără. Avramescu este, să zicem, omu’ fără laptop. Cristian Preda a vorbit cel mai articulat, a dat cifre, măcar n-am plecat cum am venit, în ce priveşte informaţia. Nu am găsit însă din acele interpretări interesante, acel argument ne-sofistic pentru care într-o frumoasă toamnă ieşea preşedintele şi spunea că doreşte referendum. Mi-a rămas gustul amar că o mînă de tipi cu studii vopseau gardul politic. Ioan Stanomir e un caz de radicalizare în ultimii ani – de la un discrus atent şi prudent a ajuns acum să ştie exact ce vrea şi cum trebuie făcut. Ceea ce nu ştiu dacă e bine.

Mă rog, eu oricum sînt de ultrastînga şi mai sînt şi literat (am citat de pe blogul lui Preda) şi nu pot intra în regimul gîndirii “autoritar democratice”. Tot graţie lui Preda (şi a lui Ionesc