Luiza a câştigat două premii la prestigiosul Festival de Jazz de al Montreux, din Elveţia, în 2003, iar un an mai târziu a luat premiul I la Cerbul de Aur de la Braşov. De ziua ei, cântă la Clubul Ţăranului. Luiza Zan s-a născut într-o familie de muzicieni, mama, profesoară de vioară, bunicul, acordeonist. Astfel, gustul pentru sunete şi partituri i s-a format încă de mică. „În casa noastră se ascultau discuri cu muzică ardelenească, fraţii Petreuş“, mărturiseşte artista.

Copilăria la Tulcea şi-a petrecut-o pe faleză, unde se oprea în fiecare zi după şcoală. „M-a fascinat Dunărea de mică. Era altfel de viaţă atunci. Părinţii noştri duceau o viaţă artistică, boemă, şi am avut de la cine să mă hrănesc cu muzică. Acum, chermezele nu mai au conotaţii spirituale“, spune cu nostalgie Luiza.

A urmat Liceul de Arte la Piatra Neamţ, la secţia canto clasic. „Pe atunci vroiam să dau admiterea la tobe, dar nu exista secţie, aşa că am rămas la canto“, povesteşte ea. După mai multe premii câştigate la olimpiade naţionale de muzică  a fost admisă la Conservatorul din Iaşi fără examen. Aici a studiat lead oratoriu, o muzică vocal-simfonică, care permite doar solişti şi orchestră, fără mişcare, decor, teatru sau costume.

„E greu să povesteşti muzica“

Dacă o vezi pe stradă pe Luiza nu ai crede că este o voce care se impune pe scenă. Micuţă, modestă, timidă, acaparată de ceea ce face, fata cântă jazz de 10 ani pe scenele cluburilor din ţară, dar şi din străinătate. Pe scenă nu este expansivă, ba chiar este retrasă. „Pot spune că muzica mă locuieşte, mă consider un martor al ei, sunt o gazdă bună“, spune despre ea.

În timpul liber ascultă multă muzică, mai ales că aşa se perfecţionează. Îl consideră pe Nat King Cole profesorul numărul 1 în materie de swing. „Am învăţat foarte mult ascultând CD-uri, studiind maeştrii